AZI: Usturoiul din piftie (Autor: Octavian Stireanu)
Reactia presedintelui Iohannis la demersul Avocatului Poporului intareste regretul ca nu s-a trecut la suspendarea respectivului din functie. Dupa ce legi vrea dl Iohannis sa conduca tara? Cu ce drept infiereaza dumnealui o decizie legala a unei institutii constitutionale - Avocatul Poporului? Probabil in numele dreptului la exprimare. Dar, in cazul dumnealui, exprimarea denota o gandire total defecta din punct de vedere democratic. Iar acest lucru afecteaza o tara intreaga, pentru ca nu ne este deloc indiferent daca ne conduce un presedinte sau un fuhrer. Avocatul Poporului a procedat legal. Urmeaza ca, ulterior, Curtea Constitutionala sa decida daca legea respectiva este constitutionala sau nu. Iar presedintele s-a antepronuntat cand trebuia sa taca. In acest context, ma refer, deocamdata, la ceremonia depunerii juramantului de catre noul Guvern. Miercuri seara, la Cotroceni, am asistat la un puseu prelungit de GREATA ARISTOCRATICA, afisata ostentativ de dl Iohannis. Prin tonul interventiei, prin comportament si cuvintele folosite, domnia sa a aratat tuturor ca n-a digerat nici acum infrangerea din alegerile parlamentare, de parca ar fi candidat dansul si nu niste partide. Iar rezultatul votului i se intoarce mereu pe gat ca usturoiul dintr-o piftie expirata. Si asta pentru ca dl Iohannis considera victoria istorica a PSD drept un esec pur personal si o jignire pe care poporul i-a adus-o Mariei Sale. Un popor nerecunoscator, fireste care nu-L merita. Esecul este, totusi, explicabil, pentru ca dl Iohannis s-a plasat in afara istoriei atunci cand a pedalat in campanie pe demonizarea PENALILOR SI CONDAMNATILOR. Si cum poporul este intotdeauna mai intelept, la urne i-a dat o lectie dura, aratandu-i ca nu da doi bani pe asa-zisa lupta impotriva coruptiei care este, de fapt, o cruciada a noii securitati impotriva varfurilor din toate domeniile - medicina, sport, politica, invatamant, capital autohton s.a.m.d. Considerand rezultatul alegerilor drept un afront personal, dl Iohannis dovedeste, inca o data, ca nu e pregatit pentru functia pe care o detine, careia nu-i intelege nici regula elementara a echilibrului si echidistantei. Iar la ceremonia de la Cotroceni, dl Iohannis s-a mai aratat si in afara regulilor de bun simt. Nici macar nu i-a salutat la venire pe cei care detin demnitatile 2 si 3 in stat - presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, care erau insotiti si de presedintele Curtii Constitutionale. A stat tot timpul cu spatele la ei. I-a pus alaturi de vreo 3 pitifelnici de la Cotroceni, in lateral, si nu in linie cu presedintele, asa cum era normal si cum s-a pomenit la toate investirile de guverne de pana la el. S-a adresat mereu doar noului premier si ministrilor, i-a ignorat pe cei 3 inalti demnitari pana spre finalul discursului, cand a catadicsit sa se refere la ei numindu-i SEFII DIN PARLAMENT si MUSAFIRI. Si a facut-o doar pentru a-i admonesta si a incerca sa-i ironizeze. Ultima fraza pe care dl Iohannis a spus-o in acel discurs ramane o pagina rusinoasa in istoria solemnitatilor de un asemenea nivel:
- Domnule presedinte Dragnea, aflaram de la televizor ca sunteti singurul care cunoaste programul de guvernare din scoarta in scoarta. Va rog eu frumos, invatati-i si pe ei!.
Folosirea perfectului simplu si minimalizarea pregatirii unor oameni ce abia depusesera juramantul de ministri ai Romaniei - si se aflau la el acasa! - este o dovada de proasta crestere, o reactie hodoronc-tronc absolut mizerabila. Iar daca sasul o fi vrut sa faca vreun SPIRIT DE GLUMA (sic!), atunci trebuia sa ne previna, urmeaza un banc, ca sa stim sa ne gadilam. Peste aceste lucruri de forma, care au flescait ceea ce trebuia sa fie o solemnitate importanta din viata tarii, mai grav este ca discursul rostit de presedinte arata serioase lacune de fond in abordarile pe care acest personaj le are. Considerandu-se un fel de vataf al Guvernului, bun doar sa-i aranjeze acareturile pe mosie, dl Iohannis le-a spus noilor ministri:
- Astept sa pastrati clara, vizibila si declarata, orientarea euro-atlantica a Romaniei.
Sub aceasta formulare banala si inutila - respectiva orientare fiind un truism al politicii externe romanesti postdecembriste - se ascunde infatuarea unui om care se pretinde proprietarul busolei nationale care ne arata incotro mergem. Reluand in permanenta spaima despre ORIENTAREA ROMÂNIEI, dl Iohannis nu face decat sa inghita ca pelicanul ideile unor consilieri mediocri si ale unei propagande ridicole potrivit carora cineva ar lua Romania in spate si ar duce-o la Moscova. Fantasmagoria denuntarii tratatelor cu NATO si UE in favoarea unor intelegeri cu Putin este inventia dementa, cea mai toxica si, totodata, cea mai penibila care pentru prima data i-a trecut prin cap lui Basescu, in campania din 2009, cand ii facea un asemenea proces de intentie contracandidatului sau Geoana (fost ambasador ani multi la Washington). Nimeni nu crede in asemenea gogorita, dar subiectul este reluat mereu de o propaganda idioata, de niste personaje expirate si generali zaharisiti, care incearca sa-si suplineasca frustrarile politice prin afisarea unui occidentalism de parada, erijandu-se in gardienii nenumiti de nimeni ai unei optiuni pe care de asemenea n-o contesta nimeni. Sunt supozitii rezonabile si indicii temeinice (!) ca respectivii se bat cu caramida in piept nu pentru ca poporul ar avea, pasamite, vreo grija in chestiunea respectiva, ci pentru ca indivizii spera sa fie auziti prin sufrageriile si la casieriile unor ambasade, care sa vada Ele ce slujitori devotati sunt ei. In criza de idei politice si lipsit de orice forta de inovare si creativitate sociala, dl Iohannis se rezuma la preluarea elucubratiilor unei propagande penibile, fara substanta morala si fara vreo baza reala. Avertismentul domniei sale, adresat noului Guvern, de a pastra CLARA, VIZIBILA SI DECLARATA, ORIENTAREA EURO-ATLANTICA A ROMÂNIEI nu este altceva decat o jignire adusa unui partid care a realizat tocmai acele politici interne care au permis Romaniei atat intrarea in NATO, cat si incheierea negocierilor de aderare la UE. Aceste doua mari izbanzi de politica externa ale Romaniei sunt legate definitiv de o guvernare a PSD, intr-o vreme cand dl Iohannis se juca in nisipul dintre Piata Mare si Piata Mica ori planta panselute prin Marginimea Sibiului. Voi reveni si asupra altor idei din discursul memorabil rostit de dl Iohannis la instalarea noului Guvern. Pentru ca este un discurs care ascunde multa frustrare, multa ura si, mai grav, prevesteste un razboi de guerila pe care dl Iohannis pare gata sa-l orchestreze sau, cel putin, sa-l incurajeze din umbra impotriva acestui Guvern, ca nu cumva sa aiba acel succes care ar lumina viata poporului, dar l-ar trimite pe el, Iohannis, in uitarea istoriei.