Moshe Mordechai blog: Votul care incurca (Autor: Daniel Octavian Bejan)
Campania electorala pare sa-si fi schimbat rostul. Nu doar campania electorala, ci conversatia politica in ansamblu. Intr-o logica anterioara, care nu a supravietuit, perioada pre-electorala era un anotimp in care se fagaduia, se tagaduia si se confruntau daca nu autentice viziuni, atunci macar fatarnice inchipuiri. Totul cu speranta de a agonisi un cimitir de voturi care sa legitimeze o asezare in jilt, o definire de directie. Azi lucrurile stau cu totul altfel. Ceea ce s-ar dori a fi dezbatere electorala sau dialog politic (le puteti numi cum doriti, oricum nu sunt nici una, nici alta) e de fapt un scremut efort de a face votul irelevant. Toata harmalaia politichiei si de-langa-politichiei, de buna vreme, nu e altceva decat o zdravana operatiune de castrare a voturilor, de lipsire a lor de orice noima. Atomizarea pietei politice nu e, cum un naiv si-ar putea inchipui, o largire a tarabei astfel incat sa incapa oferte care sa satisfaca varii optiuni, ci o modalitate eficienta de a impiedica realizarea unei majoritati solide. Manufacturarea de dosare de la DNA (in mult prea multe situatii cu o ingrijoratoare intarziere fata de fapte, dar mereu cu o oportuna sincronizare cu agenda politica si in la fel de multe situatii fara a contine suficienta materie pentru a rezista in instanta, la o judecata riguroasa) e un mod de a transmite, clar si inechivoc, un mesaj: degeaba ii votati, ca ii saltam. Scoaterea din cusma a rezervatiei de mediocri, botezati ad hoc tehnocrati, in conditiile care nu mai au nevoie sa fie repovestite, si transformarea lor in guvern de incropeala, care are un unic rost, acela de a nu tine seama nicicum de votul popular, e din acelasi scenariu. Mai avem - fericitii de noi - si un presedinte, mare consumator de vacante, care pare mai tot timpul asfixiat de grija de a nu fi confundat cu participantii la concursul de sculptura in cacat cu care sunt prinsi politicienii. Omul nu mimeaza echilibristica echivocului, ci lamureste ca viitorul premier, deci viitorul guvern, va fi ala de care va avea el chef, voturile natangilor fiind un detaliu care nu intereseaza. Ba merge mai departe si isi trimite favoritul sa faca cerere de intrare in partid, unde tocmai i-a facut partie catre functia de sef. Totala lipsa de osteneala in enuntarea de proiecte, dublata de o uriasa energie cheltuita pe tocmeli, imbranceli si sapari de gropi a mai tuturor jucatorilor din politichie, vine si completeaza deplorabilul tablou. Mesajul e indeajuns de rastit pentru a fi auzit: votul e neimportant, deciziile se iau altfel, altundeva, de catre altii. Cum, unde, de catre cine, asta e deja o chestie care nu-l mai priveste pe ornitorinc. Sigur ca va exista un fel de campanie electorala, sigur ca vom maimutari exercitiul democratic al votului. Si gata. Dreptul de a vota nu e aceeasi coliva cu dreptul a de a alege. Nemultumirile, masa si dansul se consuma pe Facebook. Doar daca as numara de cate ori a fost votat Traian Basescu ar trebui sa constat ca nu e nicio paguba, ca ai care l-au votat au pareri in continuare si sunt ferm convinsi ca stiu ei sigur care e calea, ca poate miscarea asta prin care votul cetatenilor devine irelevant nici nu aduce o mare paguba. Cand insa numirile, priponirile si cam toate deciziile se iau nu tinand seama de vointa si aspiratiile romanilor, ci de cheful unor ambasade, atunci devine inutil sa mai votam si ridicol sa mai stam in picioare cand se canta un imn.