Senatorul Ovidiu Liviu DONTU a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Relatia necesara si urgenta Cetatean - Justitie - Parlament - Integritate si profesionalism! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Ne aflam la inceputul penultimei noastre sesiuni parlamentare din actuala formula legislativa si aproape de capatul unui mandat in care am avut onorabila, dar si dificila misiune de a ma numara printre cei care participa activ la crearea sistemului legislativ romanesc.Personal, atunci cand in 2012 am devenit senator al Romaniei, mi-am propus sa indeplinesc aceasta misiune nu numai onorabil, dar si producand efecte vizibil benefice in societatea noastra.
Ca profesionist in domeniul juridic, am considerat ca nu trebuie sa omit niciodata in munca mea doua principii care ma ghideaza de altfel in intreaga mea viata: increderea publica si transparenta actiunilor mele.De altfel, intreg procesul legislativ, ca si cel de justitie sunt sinonime cu increderea si mai ales cu transparenta, pentru ca orice lege, indiferent de natura nivelului social la care actioneaza si caruia i se adreseaza, poarta cu sine notiunea fundamentala a adevarului.Si am sa indraznesc, pentru ca tot este inceput de sesiune parlamentara, fara a arunca in derizoriu de altfel ceea ce consider de o importanta vitala in cele ce urmeaza sa fie expuse in fata dumneavoastra prin aceasta declaratie, sa creez o secunda de destindere in compania unei minti stralucite care a gandit si lasat marturie si urmatoarele vorbe extraordinar de intelepte si de adevarate:Distrugerea increderii in sistemul judiciar marcheaza inceputul sfarsitului unei societati. Spargeti tiparele prezente ale institutiilor, recladiti-le pe baze diferite, dar nu incetati sa credeti in ele - Honore de Balzac. Parafrazand, cu modestie, as spune ca marele scriitor a tintit exact in ceea ce de fapt constituie adevarul fundamental de la care porneste orice sistem judiciar si pe care orice act de justitie, in orice stat modern, democrat, trebuie sa isi fundamenteze actiunile si existenta.Astfel, as indrazni sa adaug la sistemul judiciar si Parlamentul, ca placa turnanta a intregului proces legislativ dintre stat si cetatenii lui. Pentru ca, vedeti dumneavoastra stimati colegi, atat de mult se vorbeste si se analizeaza principiului separatiei puterilor in stat si atat de putin se intelege cateodata din el! Uneori, pare ca tocmai intelegerea defectuoasa a acestui principiu, definitoriu pentru o democratie, conduce la o instrainare fortata si la sincope in ceea ce ar trebui cu adevarat sa presupuna functionarea, dar, mai ales, armonizarea puterilor intr-un stat. Sunt de parere ca ar trebui sa avem in vedere extrem de bine mereu ca, atunci cand vorbim de separarea puterilor in stat, sa nu omitem ca la fel de esentiala este si armonizarea lor. Nu ma numar printre aceia pentru care aceasta separare a puterilor in stat inseamna lipsa de colaborare si de dialog, ci cimpotriva. Si, ca sa fiu extrem de punctual in declaratia de fata, vreau sa va atrag atentia asupra a trei obiective pe care deopotriva le consider urgente, atat pentru reprezentantii sistemului de justitie din Romania, cat si pentru noi, parlamentarii Romaniei: Primul dintre aceste obiective, extrem de urgent, dar si de important, care ar trebui sa capete prioritate pe agenda de lucru comuna a Ministerului de Justitie si a Parlamentului Romaniei in anul in care tocmai am intrat este situatia despagubirilor dispuse de catre CEDO. Stimati colegi, in 2015, potrivit datelor provizorii furnizate de catre Directia Agent Guvernamental din cadrul MAE, s-au inregistrat 772 de noi cauze impotriva Romaniei depuse la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Potrivit acelorasi date, suma totala a despagubirilor acordate de catre Curte prin hotarari pronuntate in anul precedent si prin care s-a constatat o incalcare a dispozitiilor conventionale sau prin care s-a dispus cu privire la acordarea unei satisfactii echitabile se ridica la 6.987.814, 66 euro. Stim cu totii ca toata aceasta suma se va plati de catre statul roman prin fiecare contribuabil al sau si ca, direct sau indirect, ne afecteaza pe toti. Nu putem pune sub semnul intrebarii deciziile Curtii Europene, dar putem sa ne intrebam cat se poate de serios si de responsabil ce trebuie sa faca sistemul de justitie romanesc pentru ca aceste cauze sa nu se mai repete si, de asemenea, putem sa ne intrebam noi, parlamentarii, cu ce putem contribui prin activitatea noastra legislativa la imbunatatirea aceluiasi sistem de justitie? De-a lungul tuturor anilor in care Romania a devenit stat european cu drepturi depline, orice sesizare din partea oricarui cetatean roman ajunsa la CEDO si solutionata favorabil nu reprezinta nimic altceva decat un mare semnal de alarma legat de functionarea distorsionata si defectuoasa a anumitor mecanisme statale printre care se numara ca cel mai important mecanismul actului de justitie. Acest fapt arunca o uriasa umbra de neincredere si creeaza un suport de destabilzare in relatia cetatean versus statul roman. As vrea sa fiu foarte bine inteles, stimati colegi, pentru ca cele pe care le expun aici tin tocmai de cel mai serios resort statal al tarii noastre. Cel al sistemului de legi si, pe cale de consecinta, al intregului sistem judiciar pe care eu am ales sa-l servesc si din care vin si caruia ii inteleg extrem de bine procesele interne, fine si extrem de dificil de pus in acord. Pledez in acest moment pentru cetateanul roman, ca aliat venit din partea Forului Legislativ al tarii. Dar, in acelasi timp, desi stiu ca sistemul judicar nu este un sistem perfect, dar este perfectibil, cred ca este momentul, stimati colegi si stimata doamna ministru al Justitiei, ca plangerile romanilor catre CEDO sa se diminueze prin efortul nostru de a asigura de aici, din Romania, toate elementele unei justitii coerente si eficiente. Si, pentru ca tot suntem la capitolul coerenta si eficienta, voi trece la cel de-al doilea punct pe care il am in vedere ca idee de prioritate pe acea agenda comuna de care vorbeam mai sus si pe care v-o propun. Un punct la fel de nefavorabil, daca nu si mai nefavorabil si care nu-l determina deloc pe cetateanul roman sa ne acorde noua, reprezentantilor staului, acea incredere si acel gir de care vorbeam la inceputul declaratiei mele. Anume: Punerea in acord cu prevederile declarate de catre CCR ca fiind neconstitutionale din Codul penal, Codul de procedura penala, Codul civil si Codul de procedura civila. Atunci cand vorbim de crearea unui Cod cum este cel penal si cel de procedura penala, orice specialist in domeniu poate spune ca nu este posibila, din start, o functionare la nivel optim. Dar, atunci cand din partea Curtii Constitutionale este provocata o adevarata hemoragie de constatari de neconstitutionalitate la adresa articolelor ce compun aceste Coduri, din nou, cred ca este cazul sa ne intrebam, deopotriva reprezentati ai justitiei si ai Parlamentului, ce putem si ce trebuie sa facem rapid si in comun pentru ca cele doua Coduri sa isi gaseasca deplina functionalitate si girul fiecarui om din acesta tara?
- Asteptarea este ca aceste coduri, aceste constructii legislative, odata ce sunt adoptate sa fie acolo pentru a dura, nu pentru a dura 100 de ani, dar macar o perioada voi colabora cu Parlamentul, dar cred ca asta e o obligatie profesionala pe care nimeni nu ar trebui s-o spuna, e de la sine inteles., sustinea de curand doamna Raluca Pruna, ministrul Justitiei.
Am dat acest citat, dragi colegi, tocmai pentru ca vreau sa subliniez ceea ce doamna ministru considera de la sine inteles si sa declar, pe aceasta cale, ca imi reiterez sustinerea in ceea ce priveste cele spuse de domnia sa si ca eu, personal, imi propun ca si in acest an, sa intensific sustinerea mea in sensul indepliniririi cat mai exacte si cat mai corecte a anagajamentelor, dar si propunerilor pe care le avem cu totii mai ales in domeniul justitiei. Cu mentiunea ca eu intentionez sa fiu un om al faptelor, asa cum sunt de obicei, si sper ca si doamna ministru sa considere de la sine inteles ca faptele sunt cele care, in final, ne dovedesc bunele intentii si adevarul, atat de drag Justitiei. Si pentru ca tocmai ca sunt un om al faptelor, un om al actiunii dovedite, va voi revela cel de al treilea punct pe care mi l-am propus sa-l aduc in atentia dumneavoastra si in atentia doamnei ministru, sperand la o mai puternica accentuare si subliniere a coerentei congruentei si transparentei actului de justitie pus in slujba cetateanului roman: Repartizarea aleatorie a dosarelor depuse in instanta, prima premiza a unui proces echitabil si a unei puteri judecatoresti mai aproape de cetatean. Dupa cum bine stiti, dreptul la un proces echitabil reprezinta una din garantiile respectarii drepturilor omului. Insa, cum putem asigura acest drept fundamental al fiecarui cetatean roman atunci cand birocratia si birocratizarea se dovedesc mai puternice? La fel, cum putem ajuta in munca lor instantele judecatoresti, care si asa intampina dificultati in fluidizarea si clamarea de solutii si sentinte cu finalizare din cauza volumului urias de munca si incarcare pe care il au?
Dragi colegi, ceea ce vreau sa subliniez - fara sa para ca pun intrebari sau ridic probleme a caror solutionare tine de niste resorturi imposibil de reglat, dat fiind faptul ca ne confruntam cu un intreg mecanism si cu o uriasa participare umana la actul de justitie - este faptul ca, din cauza birocratizarii excesive a tuturor structurilor statului si in special a celei judiciare, avem de a face cu situatii care ne conduc in final la erori si la o profunda nemultumire de amandoua partile baricadei- cetateni si magistrati. Astfel, un principiu cat se poate de bun pe fond devine, de foarte multe ori, neaplicabil conform intentiilor. Legea 304/2004 republicata este cea care consacra principiile in materie de repartizare aleatorie a cauzelor pe complete de judecata, in timp ce regulamentul de oridine interioara al instantelor aprobat prin hotararea CSM nr. 387/2005, modificata si completata, emis in aplicarea legii de organizare judecatoreasca, pare ca reglementeaza doar intr-o mica masura insa si in dispozitii cu caracter mult prea general modul in care se transpune in activitatea instantelor de judecata principiul mai sus mentionat. Acesta si nu numai ar putea fi un punct de plecare. Si, iata, stimati colegi, cum am ajuns de unde am pornit. La ce genereaza nemultumirea unui om care ajunge in final sa faca apel la CEDO pentru a-si face dreptate si pentru a primi reparatii fizice si morale in urma daunelor pe care un act de justitie incorect sau defectuos dus la indeplinire i-l poate oferi in propria tara. Este oare vina exclusiva a unui magistrat, a unei curti de justitie sau a cetateanului in cauza ca se ajunge la astfel de situatii? Eu zic, dragi si stimati colegi, sa ne gandim mai bine ca parte a intregului mecanism statal ce are drept componenta fundamentala LEGEA, si nu tocmeala in democratia in care traim. Iar in final am sa va propun o deviza pentru acest an, care stim cat de important este si pentru noi, parlamentari ai tarii, si pentru Ministerul Justitiei al carui reprezentat de frunte tocmai ce si-a inceput activitatea si, mai ales, pentru cetatenii romani care asteapta de la noi toti ca lucrurile sa inceapa sa capete valoare si greutate cu adevarat: Relatia necesara si urgenta Cetatean - Justitie - Parlament - Integritate si profesionalism!