PREMIERUL SI VICEPREMIERUL, INTERPELATI DE DEPUTATA MARIA DRAGOMIR: SALVATI O CLADIRE ETALON DIN SUD-ESTUL ROMANIEI!
INTERPELARE
CATRE
-DOMNUL DACIAN CIOLOS,PRIM-MINISTRU AL GUVERNULUI ROMANIEI
-DOMNUL VASILE DANCU,VICEPRIM-MINISTRU, MINISTRUL DEZVOLTARII REGIONALE SI ADMINISTRATIEI PUBLICE
SALVATI O CLADIRE ETALON DIN SUD-ESTUL ROMANIEI!
Mesajul pe care il transmit, astazi, este unul alarmant! El se adreseaza nu doar iubitorilor valorilor de patrimoniu national, ci tuturor celor care stiu ca lipsa de interventie, ori interventia greoaie in cazul unor cladiri importante poate duce la distrugerea acestora! Iar cazul care poate fi considerat unul emblematic, in multe situatii, nu mai poate fi acceptat, in acest moment, in Romania!
Este vorba despre cladirea care adaposteste sediul Prefecturii judetului Calarasi. O cladire emblematica, o cladire inaugurata in finalul secolului al XIX-lea, un adevarat castel, o bijuterie arhitectonica pe care, daca o privesti in imagini fara sa stii unde se afla, ai putea crede ca poate fi localizata in Franta, Germania, Austria si mult mai greu de crezut chiar in Romania! Iata ce consemneaza cronicarii timpului, in legatura cu momentul in care a inceput constructia, pana la inaugurarea acestei cladiri reprezentative:
La 19 iulie 1891 prin actul autentificat la Tribunalul Ialomita sub nr. 389, primarul orasului Calarasi, Gh. Dumitrescu, in baza deciziei Consiliului local nr. 195 din 6 iunie 1891, era autorizat de a vinde Casei judetului Ialomita locul din Piata Carol I notat pe planul orasului, intocmit de inginerul Scarlat Popovici in anul 1852, in schimbul sumei de 20 000 lei, cu obligatia pentru judet ca pe locul respectiv sa construiasca Palatul Administrativ si Judecatoresc, a face gradina publica pe locul ce ar ramane neocupat cu facerea palatului. In jurul terenului judetul va lasa neocupat cu gradina un spatiu de patru metri care sa serveasca ca Bulevard si alee inconjuratoare la aceste constructiuni.
Reprezentantul judetului, presedintele Comitetului Permanent, Gh. Nicolescu, accepta vanzarea-cumpararea la pretul si conditiunile din act, pe care se obliga a le executa. Suprafata terenului era de 26.999 m.p.
In anul 1894, Ministerul de Interne nu se pronuntase inca asupra tinerii licitatiei pentru darea in antrepriza a constructiei.
Proiectul constructiei a fost intocmit de inginerul Socolescu iar lucrarea, in care intra si locuinta prefectului (fostul sediu al Institutului FORDOC- actual ADR Sud Muntenia POSDRU) a costat 488.825 lei. Constructia va fi executata de arhitectul italian (devenit calarasean prin casatorie), G.D. Ciconi acelasi care va mai darui urbei calarasene doua podoabe: Casarma pompierilor si Scoala 2 de fete (azi Scoala nr. 4) si supravegheata de arhitectul Al. Savulescu. Piatra fundamentala a a fost pusa in ziua de 11 iunie 1895 in prezenta lui M. Desliu -secretar general al Ministerului de Interne. La festivitate au participat toate oficialitatile judetului si orasului. Semnat de oficialitatile prezente, scris pe piele de vitel, inchis in sul de sticla, s-a asezat in temelia cladirii urmatorul document:
REGATUL ROMÂNIEI
JUDETUL IALOMITA
Astazi 11 Iunie, al o mie opt sute nouazeci si cincilea an de la Cristos, si al treizecilea de Domnie a MS. Carol I Rege al Romaniei, si a M.S. Elisabeta, Regina Romaniei, a Mostenitorului Tronului tarei, Ferdinand cu Augusta sa Sotie Maria si cu fiii lor Principele Carol si Principesa Elisabeta, pusu-sa temelia marelui palat al dregatorielor administrative si judecatoresti, ce se cladeste de judetul Ialomita, cu ingrijirea si cheltuiala lui, in vremea ocarmuirii lui Alexandru Varlam, iar Ministrii ai tarei fiind: Lascar Catargiu, presedintele Consiliului de Ministrii si Ministru la departamentul dinauntru, P.P. Carp, la departamentul industriei, agriculturei si domeniilor, Al. Lahovari la departamentul din afara, Al. Marghiloman la departamentul dreptatei, Manelas Ghermani la departamentul financelor, Tache Ionescu la Departamentul scoalelor si al bisericilor, C. Olanescu la departamentul lucrarilor publice si General C. Poenaru la departamentul de razboiu.
Delegatul Ministerului de Interne, M. Desliu
Prefectul judetului Ialomita, Al. Varlam
Membrii Consiliului Judetean
Presedinte, Al. Fochide
Vicepresedinte, N. Bratu
Directorul Prefecturei, D.M. Sideri
Secretarul Consiliului Judetean, G. Nicolescu
Constructorul cladirei, Al. Savulescu
Arhitectul cladirei G.D. Ciconi
Desigur, in functie de evolutia vremurilor si cazul cladirii Prefecturii de la Calarasi a reprezentat un punct de mare atractie, pentru vizitatori si nu numai. Exista consemnari de nivel istoric, exista elemente extrem de interesante pe care le readuc in prezent, tocmai pentru a consemna valoarea exceptionala a acestui monument:
Cladirea, construita in stil neoclasic, cu fundatii de beton, ziduri de caramida presata in grosime de 42-50 cm, soclu placat cu piatra fasonata cu profilatura foarte bogata, compus din subsol partial, parter si etaj, pod inaltat, plansee si sarpanta din lemn si invelitoare din tabla galvanizata, in pofida deteriorarilor suferite de-a lungul vremii, a impresionat in epoca, impresioneaza si azi si va impresiona atata timp cat va exista prin maretia si arhitectura sa.
Avand la data receptionarii- 21 ianuarie 1898- 58 camere si o suprafata de 2517,63 m.p., cladirea a adapostit in decursul timpului principalele institutii ale judetului Ialomita in perioada 1898-1952, ale raionului Calarasi in perioada 1952-1968, municipiului Calarasi 1968-1981, institutiile de partid si administrative ale judetului Calarasi din 1981 pana in 1989, revenind dupa revolutia din Decembrie 1989 la rostul pentru care a fost construit: Palatul Prefecturii.
- Intrarea in Calarasi pare sa arate ca planurile lui Stirbei, n-au fost tocmai bine atinse. O sosea se intinde printre case mici, printre magazii de lemn, unde se dramaluiesc granele de tarani care striga numnarul banutilor pe care hambarele le primeste sau le restituie. In dreapta, pleaca o ulicioara de sat sarac. Dar iata in sfarsit o cladire mare, pe fatada careia sta scrisa o deviza de invatatura. E gimnasiul (azi, Gimnaziul Carol I). Apoi ceva mai departe, intr-un parc, o alta deosebit de frumoasa: Palatul Administrativ, care reproduce liniile, micsurate, ale unuia din marile spitale bucurestene.
Nicolae Iorga, Romanii cum erau pana la 1918, I, Romania Munteana, Bucuresti, 1939, p. 404-405
Momentul in care a inceput restaurarea a fost bine ales, chiar necesar deoarece cladirea necesita o restaurare generala. Desigur, atunci s-a pus problema ca acolo ar fi trebuit instalat Muzeul Dunarii de Jos, un muzeu reprezentativ si care ar fi constituit un punct de interes si de atractie turistica. S-a hotarat, pana la urma, sa ramana in administratie. Si prin atragerea de fonduri s-a reusit restaurarea unei jumatati din cladire. Cu cealalta jumatate, insa, lucrurile au devenit extrem de dificile. Pe de o parte pentru ca in urma neintelegerilor politice, intre Prefectura si Consiliul Judetean nu a mai existat cooperare, pe de alta parte nici nu au mai fost bani! Asa ca s-a ajuns in situatia de astazi.
Din nefericire, dincolo de aceste momente frumoase care tin, deja, de trecut, in acest moment cladirea Prefecturii din Calarasi, una dintre cladirile etalon din sud-estul Romaniei, o adevarata bijuterie arhitecturala se gaseste intr-o situatie extrem de grava: dupa ce a inceput restaurarea acesteia, lucrari care s-au incheiat pe jumatate din suprafata (practic, jumatatea dreapta a cladirii) cealalta parte a fost, efectiv, abandonata! Consecinta? Pe zi ce trece degradarea este tot mai accentuata, iar ceea ce trebuia sa fie o actiune de restaurare, salvare si punere in valoare a tuturor elementelor de interes nu reprezinta altceva decat calea sigura catre distrugere!
Au existat, in ultimul timp, intentii ale Consiliului Judetean, ale Primariei municipiului Calarasi de a prelua aceasta cladire de la Ministerul Dezvoltarii. Desi, de-a lungul timpului, prim-ministi si ministri au venit si au vazut situatia in care se gaseste cladirea si, de fiecare data, s-au facut propuneri atractive, a doua zi totul s-a uitat si degradarea a continuat!
Este motivul pentru care, domnule prim-ministru, domnule ministru al Dezvoltarii, ma adresez dumneavoastra cu solicitarea ca, indiferent de problemele grave existente in plan financiar, la nivel national, sa gasiti posibilitatea de a raspunde solicitarilor celor care vor sa salveze aceasta cladire! Cat nu este prea tarziu!
DEPUTAT
MARIA DRAGOMIR