Senatoarea Doina Silistru a sustinut o declaratie politica intitulata: Motiunea de dragul motiunii. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In deja multii ani scursi de la Revolutie, in care dupa o perioada sumbra pentru democratie, libertatea de expresie si de optiune au redevenit regula, incepem sa ii sesizam, secvential, limitele. Putem face observatii, putem critica, putem, prin forta exemplului, sa trasam coordonate si sa indicam directii viitoare. Putem construi. Putem, insa in numele libertatilor atat de greu castigate, trebuie sa folosim cu justete acest privilegiu.
Putem abuza de instrumentele pe care democratia ni le pune la dispozitie. In Parlament, motiunea este unul dintre acestea. Ii stim rostul, cunoastem si ce conditii obiective trebuie sa indeplineasca, stim, in teorie, cam tot ce trebuie sa stea la baza initierii, redactarii si depunerii ei. De aceea, afirm ca punct de plecare ca o motiune solid argumentata, intemeiata pe o realitate care depaseste granitele persoanei sau un context privat, este oricand bine venita. Daca mai este si bine scrisa, cu atat mai mult are sanse sa fie votata.
Dar, stimati colegi, ce facem cu motiunea de dragul motiunii, ce facem cu motiunea care distruge insasi ideea de motiune? Va intreb, si chiar astept un raspuns, cate gloante poreclite ,,motiune'' se mai pot trage dintr-un incarcator aproape gol? Altfel spus, care este rostul depunerii unei motiuni - simpla, in cazul de fata - al carei efect este in avans stiut? Stilistica pseudo-guvernarii si falsele teme sa va fi ramas singurele preocupari?!
Intre timp, pe deja cunoscutu-i ton egal, parca deja plictisit de monotonia si lipsa de inventivitate a sustinatorilor domniei sale, presedinte Iohannis isi face, in continuare, cunoscuta mai vechea dorinta: vrea ,,guvernul lui'', asa ca il sfatuieste pe vicepremierul Gabriel Oprea sa demisioneze. Pe motiv ca... sincera sa fiu, nu am descoperit motivul, cum imi pare ca nici presedintele nu a facut-o. Uitandu-ne la economie si, largind cadrul, la activitatea in ansamblu a Guvernului, devine repede clar ca domnul Iohannis nu poate cere ,,guvernul lui'' pe un ton prea ridicat. Este, cel mult, un reflex al scurtei perioade in care a condus un partid de opozitie, si atunci, ca si acum, la fel de lipsit de idei.
Intrarea la guvernare ramane un deziderat imposibil de realizat cu astfel de solicitari neadecvate. PNL face, si el, ce poate: depune o motiune tematica. Motiunea nu va trece. Va veni iarna. PNL va depune o noua motiune. Nici aceasta nu va trece, pentru ca natura are prostul obicei de a nu tine cont de dispozitiile (sau disperarile?!) de moment ale presedintelui si ale celor care il sustin. In primavara, ei bine, stimati colegi, primavara are un regim special: o noua sesiune, garantat, o noua motiune. De cenzura de data asta. Nu de alta, dar trebuie sa trecem ceva in dreptul activitatii parlamentare, nu-i asa?