Senatorul Niculae BADALAU a sustinut o declaratie politica intitulata: Soarta tezaurului romanesc - intre tacere si negare. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Problema tezaurului evacuat in Rusia este una dintre cele mai controversate discutii, care a cunoscut diferire rasturnari de situatii ca urmare a numeroaselor negocieri purtate pe aceasta tema si care nici astazi nu este in totalitate clarificata, motiv pentru care am decis sa o readuc in atentia dumneavoastra.
Romania a facut cateva tentative de a ajunge la o intelegere cu Rusia in privinta tezaurului, ramase fara rezultat. Negocierile au scos la iveala interese divergente manifestate de parti. Astfel, in urma negocierii nu s-a conferit sau nu s-a recunoscut statusul Romaniei, ca parte care emite pretentii. Ca urmare a nerecunoasterii decat partiale a celor negociate si cerute de Romania, nu exista nicio finalitate pentru Romania, in conformitate cu interesele ei.
Avand in vedere importanta si interesul imens aflat in joc ca si obiect al negocierii, sub forma tezaurului Roman, consider absolut iminenta o buna comunicare intre partile implicate. In mod oarecum paradoxal, cu cat este mai mare divergenta dintre interesele partilor, cu atat este mai necesara comunicarea intre parti. Poate deloc surprinzator, ca si tactica utilizata de catre Rusia, pot afirma ca este vorba de tactica tacerii. A pastra tacerea atunci cand Romania a adoptat o pozitie care nu ii avantaja sau a formula un ultimatum a constituit o tactica eficienta in masura in care tacerea creeeaza o stare de disconfort si chiar a sugera partenerului sa abordeze problema mai rezonabil, sa faca concesii, sa aduca un plus de informatii. Aceleasi lucruri au fost formulate chiar si de catre arbitrii negocierii, care insa au utilizat si tactica eludarii responsabilitatii.
De asemenea, Rusia a abordat strategiile negarii, care au ca scop sa arate ca nu exista niciun fel de tezaur sau ca intre Rusia si tezaur nu exista nicio legatura, dar si strategiile distantarii, prin care a incearcat sa slabeasca legaturile dintre tezaur si Rusia, in scopul protejarii sale ca tara.
De cealalta parte, Romania a abordat strategiile intrarii in gratii, care vizeaza castigarea simpatiei sau a aprobarii dn partea arbitrilor negocierii precum si strategiile suferintei, prin care se doreste castigarea simpatiei Comisiei Reparatiunilor prin asumarea suferintelor si pagubelor produse de primul razboi mondial si prin prezentarea tarii ca o victima a unei conjucturi externe nefavorabile. Se pare insa ca, Romania nu a reusit ceea ce si-a propus in contextul acestei prime conferinte, in timp ce Rusia a castigat teren prin ignorarea acuzatiei, in speranta ca se va pierde in vacarmul razboiului si ca va fi uitata in timp.
Consider ca, guvernantii Rusiei democratice trebuie sa-si asume toate actele si obligatiile din trecut ale statului, inclusiv acelea din epoca tarista care privesc tezaurul romanesc. Se cuvine, astfel, ca Rusia sa restituie tezaurul romanesc sau, in lipsa acestuia, contravaloarea lui. Este o lege, atat de drept international, cat si de ordin moral ca obligatiile contractate de state sa nu fie afectate de fluctuatiile regimurilor politice.