Senatorul Octavian Liviu Bumbu a sustinut o declaratie politica intitulata: Recursul la memorie. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Exista in istoria fiecarei tari momente decisive care-i marcheaza evolutia ulterioara. Un asemenea moment l-a constituit pentru Romania adoptarea in Parlament, la 26 februarie 2004, a Legii privind aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. Evenimentul a marcat, fara indoiala, reintoarcerea tarii noastre in marea familie a valorilor si democratiilor europene, de unde, cu brutalitate, istoria ne-a izgonit in urma cu mai bine de 60 de ani. Intrarea noastra in Alianta a constituit un demers de integrare in civilizatia bazata pe valorile euro-atlantice.
Nu eram in Parlament pe vremea aceea, dar am urmarit sedinta cu maxim interes. Lucrarile au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, presedintele Camerei Deputatilor, iar domnul senator Sergiu Nicolaescu a prezentat raportul Comisiilor de politica externa si al Comisiilor pentru aparare din cele doua Camere. Despre semnificatia acelui moment istoric au vorbit presedintele si prim-ministrul de atunci, dar si reprezentanti ai tuturor grupurilor parlamentare: Ovidiu Cameliu Petrescu (PSD), Tudor Marcu (PRM), Cornel Popa (PNL), Sorin Frunzaverde (PD), Szabo Karoly Ferenc (UDMR), Varujan Pambuccian (Minoritati nationale) si Cornel Boiangiu (din partea parlamentarilor independenti). Proiectul de lege a fost votat in unanimitate, 454 de senatori si deputati.
Adoptarea in unanimitate a acestui document de catre toate partidele politice parlamentare vine dupa ce toate tarile membre NATO au aprobat, in parlamentele lor, aderarea celor sapte noi state, intre care si Romania, fapt ce s-a decis oficial la summit-ul din iunie 2004, de la Istanbul.
Romania s-a alaturat pentru prima data, dupa multe decenii, unei aliante militare puternice si democratice, care-i ofera garantia integritatii sale teritoriale, premise pentru integrarea in lumea libera, civilizata si prospera. Nu sunt adeptul axiomelor, nu spun lucruri mari, dar iata ce se intampla azi, in apropierea granitelor noastre. Sunt convins ca fiecare dintre noi s-a gandit macar o data la destinul Romaniei, daca n-ar fi fost membra NATO. Fara indoiala, componenta militara, respectiv garantarea securitatii, a integritatii teritoriale, a independentei tarii, prin solidaritatea tuturor statelor membre, prin mecanismele de aparare colectiva, reprezinta componenta cea mai importanta a apartenentei la NATO. Dupa experiente istorice dramatice, uneori tragice, cand tara noastra s-a aflat fie in aliante contra naturii, fie in asa numita zona gri, cu aliante nesigure, de conjunctura, iata ca acum suntem mai siguri, mai puternici, mai aparati in fata pericolelor care ameninta umanitatea.
Si totusi, sper ca noi sa avem intelepciunea sa invatam in sfarsit, ca fiecare natie se naste o singura data si ca fiecare tara trebuie sa fie cat de puternica militar poate si isi permite sa fie, lasand aliantele si prieteniile ca solutie de ultima instanta.