Senatorul Octavian Liviu Bumbu a sustinut o declaratie politica intitulata " Se degradeaza relatiile romano - ungare ?", pe care o puteti citi in continuare.
La 16 septembrie 1996, acum optsprezece ani, Romania si Ungaria semnau, la Timisoara, Tratatul de intelegere, cooperare si buna vecinatate. Doua saptamani mai tarziu, la 3 octombrie, Camera Deputatilor a ratificat tratatul.
Am urmarit la momentul respectiv, cu interes, dezbaterile din presa, dar si stenograma sedintei din 3 octombrie 1996. Cateva din mesajele exprimate atunci in aula Camerei Deputatilor, de catre anumite partide politice - unele nici nu mai sunt reprezentate astazi in Parlament - inca mai provoaca mirare. Chiar si acum, dupa atatia ani, e greu de inteles de ce reprezentantii anumitor partide, clamand apararea intereselor nationale, erau cu totul impotriva semnarii Tratatului. Timpul a demonstrat ca pasul facut atunci a fost unul corect.
Nu eram, pe vremea aceea, senator, dar am crezut, si atunci, dupa cum cred si acum, ca documentul semnat la Timisoara reprezinta mai mult decat un text asternut pe o hartie. El este expresia depasirii unui anumit prag psihologic, intretinut de cantonarea primordiala in trecut si de subaprecierea unor potentialitati noi, pe care le oferea momentul.
In pofida acelora care i-au minimalizat sau i-au exagerat impactul, se poate spune ca Tratatul romano-ungar nu are nici invingatori si nici invinsi. El s-a nascut si s-a finalizat in spiritul egalitatii si al cooperarii intre parteneri. Cei care au incercat sa foloseasca, atunci, semnarea documentului ca prilej pentru noi tensiuni intre romani si maghiari - si n-au fost putini, dar istoria i-a redus la tacere - au uitat in mod voit esentialul: principiile politicii deschise lipsite de prejudecati si adeziunea la valorile democratiei moderne . Aceste valori nu puteau fi ignorate.
Desi astazi asemenea documente sunt oarecum caduce, Tratatul cu Ungaria are conotatii aparte. El constituie marturia vointei politice de a recladi pe principii si valori noi colaborarea cu tarile vecine. Asa cum a fost gandit si redactat, Tratatul a avut marele merit de a materializa eforturile de surmontare a divergentelor istorice si a mentalitatilor suscitate de ele.
Asta atunci, in 1996. Acum insa lucrurile se schimba rapid si nu in bine. Cine n-a auzit de proiectul de autonomie care urmeaza sa fie prezentat public, in curand, de candidatul UDMR la presedintie. Este primul document scris, oficial asumat de UDMR, care propune o forma radicala de autonomie pe criterii etnice, cu limba maghiara recunoscuta oficial alaturi de cea romana, cu simboluri si cu institutii proprii pentru asa numitul Tinut Secuiesc, care fac practic din regiune un stat in stat.
Eu cred ca dupa prezentarea proiectului, UDMR are putine sanse sa mai ramana la guvernare. Este un proiect radical de segregare etnica si e inexplicabil cum a ajuns sa fie sustinut de un lider considerat pana mai ieri un moderat.
Apropierea sa de FIDESZ -ul lui Victor Orban, sustinator deschis al autonomiei, pare sa-i fi radicalizat discursul. Unii lideri maghiari, se spune, constientizeaza riscurile la care se expun si cred ca a insista in acest moment cu proiectul autonomiei este o eroare si ca UDMR va plati pe termen lung.
Ma intreb, cu toata responsabilitatea, ce se va intampla daca se va dovedi ca exaltatii separatisti din Transilvania sunt finantati din Rusia ?!