Blogul unui liberal de stanga: Vant de nebunie in Europa (Autor: Gheorghe Constantin)

In Europa bate vantul nebuniei revizioniste. Totul a inceput cu reunificarea Germaniei, care, departe de a fi fost un fapt izolat, a pus in discutie granitele europene, consfintite prin pacea de la Paris, de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si intarite la Conferinta de la Helsinki, din 1975. Bune, rele, acele prevederi au contribuit la mentinerea pacii pe continent. Dupa 1989 a inceput sa bata vant de nebunie revizionista, cu Ungaria(ce surpriza!) pe post de primadona. Sa nu uitam rolul jucat de Budapesta in destramarea tragica si sangeroasa a Iugoslaviei, brat la brat cu RFG.
In nebunia revizionista de pe continent si-a varat obielele si Washingtonul, care avea vedenii "umanitare". Si asa s-a creat precedentul "Kosovo", pe care il invoca acum si rusii, cu Crimeea, dar si Ungaria, cu Tinutul Secuiesc. Iar asta este doar inceputul in Europa.
Miscari separatiste au tot existat pe continent, indiferent de gradul de autonomie oferit diverselor regiuni separatiste de statele nationale, vezi Catalunia si Tara Bascilor. Mai mult, Uniunea Europeana, din dorinta de a slabi statele nationale, in favoarea birocratiei de la Bruxelles, le-a incurajat, prin politicile de "regionalizare". Dezvoltarea regionala e una, si, daca suntem sinceri, acest domeniu, si cel al politicilor agricole, sunt cele care inseamna cu adevarat ceva in UE, au impact direct asupra vietii europenilor. Regionalizarea administrativa este o fragmentare periculoasa si irationala a puterii, si, pana la urma, un obstacol in calea integrarii europene.
Un moment de cotitura va fi secesiunea Scotiei. Ma tem ca nimeni-oricum nimeni care conteaza in arhitectura de putere europeana-nu a luat in serios pericolul desprinderii Scotiei de Marea Britanie. Din perspectiva europeana, acesta este evenimentul cu impact asupra viitorului, si nu conflictul din Ucraina. Este de urmarit cum vor gestiona evenimentul atat Londra, cat si Bruxellesul. Cert este un lucru: vom avea o avalansa de astfel de cereri de secesiune, prima fiind cea a Cataluniei. Faptul ca separatistii sunt cetateni europeni, ca nu-i discrimineaza nimeni in niciun fel, ca-si pot afirma si dezvolta identitatile, ca se auto-guverneaza, nu pare sa conteze. Li s-a pus pata, si gata.
Revin cu o intrebare: ce vom face noi, daca cei din Tinutul Secuiesc cer secesiunea? Cum raspundem? Cat de departe putem merge cu acceptarea cererilor celor din Tinutul Secuiesc? Mister. Pentru ca, de fapt, ocupati cu supravietuirea, cei mai multi, si restul, marii nostri lideri, cu smantanirea banului public, aceasta problema nu exista pentru romani. De fapt, cam asa se petrec lucrurile peste tot in EuropaInca o victorie a capitalismului, pana la urma.