Moshemordechai.ro: Schiopu si Constitutia
Acum aproape treizeci de ani, cand am ajuns prima data pe mana unui croitor, sa iti faci consum "de comanda" era o mare isprava. Nu ne lasa partidul sa o luam razna cu mofturi capitaliste, asa ca nu stiam noi nici de Gigi Armeanu, nici de alde Giani Versache ala. Dar daca iti trageai un costum la "Casa modei" era o mare isprava. Daca aveai bafta ca, acolo, costumul sa ti-l lucreze nea Mitica Schiopu ( era schiop, numele de familie nu i-l stia decat contabilul lor, probabil) atunci chiar erai dat naibii.
Sigur, in Constanta junetii mele existau suficiente optiuni. Un amic le descria, pe atunci, extrem de succint si precis: blugul de la marinari, tricouri din Piata Chiliei, camasi din Shop, jachete de piele de la Poarta 5 si rochii cu paiete la Casa Modei. N-aveam nevoie de rochie de paiete ( har Domnului, nici atunci, nici acum!), dar ocazia cerea un costum marca Mitica Schiopu. Telefoane, pile, interventii si intr-un tarziu m-am trezit pipait de insusi domnul nea Mitica. Am incercat de vreo cateva ori sa-i zic ce-as vrea, ce mi-as dori, dar meseriasul m-a repezit scurt: Las’ ca stiu eu mai bine! Si asta a fost! N-am avut niciun cuvant de spus nici in privinta culorii, nici a croielii. Aveam doar datoria de a ma prezenta regulat la pipait. Schiopu aseza niste carpe pe mine, ma punea sa ma intind in tot felul de posturi si desena cate ceva cu creta, pe stofa care nu ea chiar pe gustul meu. Dupa o vreme am inceput sa ma plictisesc. Apoi sa ma satur. Ma prezentam regulat la nea Mitica, iar el mormaia si aseza ace, desena cu creta, dar costumul nu era niciodata gata. Eram gata sa ma las pagubas. Intr-un tarziu (cred ca dupa vreo doua luni), costumul a fost gata. Si era grozav. M-am pricopsit si cu doua camasi, ba si cu o cravata. Nea Mitica nu ar fi lasat orice cravata sa poceasca lucrarea lui. Ocazia cu pricina trecuse, dar aveam un costum cu care ma puteam fuduli, marca Mitica Schiopu. Cand i-a reprosat ca, totusi, prea a durat mult, m-a mai repezit o data: ba, muceo! Noi aici facem meserie, nu carpeala!
Acum aflu ca in cateva zile colectivul de savanti de la USL a biruit revizuirea Constitutiei. Acum, e drept, un rahat de constitutie nu e un costum Mitica Schiopu, dar parca prea a fost iute. Sigur, specialistii USL au o intelepciune care depaseste cu mult ceea ce putem noi, amarati gangavitori, pricepe. Totusi, parca prea in pripa. Dezbaterea publica a fost un fel de luare peste picior, s-a mers pe principiul "noua asta ne trebuie, asa ca hai, pa!". Ma asteptam... ba nu, era obligatoriu ca, de data asta, revizuirea Constitutiei sa se faca dupa o foarte temeinica dezbatere publica, pe indelete, cu atenta chibzuiala. Nici vorba de asa ceva! Vreo cateva intalniri de forma cu niste ONG-uri, un site botezat pompos "forum constitutional", unde nu se intampla nimic si... gata!
Ceea ce e suparator la toata pripa asta, la lipsa de autentica dezbatere, e ca cei care au incropit carpeala asta par a nu realiza gravitatea demersului la care s-au inhamat. Totul e tratat de parca ar trebui repede, repede insailate actele constitutive pentru un SRL, ca e o licitatie gata manarita la care trebuie intrat. Daca astia de la USL au invatat ceva de la pedelici, atunci acel ceva poate fi astfel descris: rezolva-ti cat de iute se poate prioritatile, ca popularitatea se duce. Si asta fac.
Zilele astea am sa incerc sa intru si in discutia de fond despre propunerile de revizuire, dar pana atunci va pun o intrebare: e printre voi cineva care stie exact in ce constau propunerile de revizuire? Puteti consulta si Google, daca va imaginati ca va ajuta. Personal m-am straduit si am reusit sa ma mentin relativ informat. Tocmai de aia, la un eventual referendum, as vota cu un foarte hotarat Nu. Dar pe fond vorbim, cum spuneam, zilele astea.