Senatorul Octavian Liviu Bumbu a sustinut o declaratie politica cu titlul: " Regionalizarea, incotro ?" Textul declaratiei politice il puteti citi in continuare:

Legat de subiectul regionalizarii, despre care se va vorbi, e clar, din ce in ce mai mult in perioada urmatoare, sunt foarte multe aspecte care trebuie lamurite.
Sunt avansate pana acum vreo patru variante, iar impartirea Romaniei in opt regiuni pare sa devina din ce in ce mai sigura. In opinia expertilor, argumentele care sustin regionalizarea ar fi: stimularea dezvoltarii economice, respectiv reducerea decalajelor economice interjudetene si interregionale; eficientizarea procesului decizional public si o mai buna gestionare a resurselor publice; accelerarea descentralizarii si transparentizarea actului decizional public; cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene. Dar exista si argumente contra regionalizarii: se vor accentua disparitatile interregionale, pe fondul dezvoltarii accentuate si disproportionate a marilor aglomerari urbane si a capitalelor de regiuni, in dauna localitatilor periferice ale acelorasi regiuni, orase mai mici si comune; va creste birocratia, din cauza multiplelor schimbari legislative necesare, precum si din cauza etapelor indispensabile ale tranzitiei; o buna descentralizare se poate realiza si in afara procesului de regionalizare; exista riscul federalizarii Romaniei, anume al enclavizarii anumitor zone ale tarii, a pierderii identitatii nationale si istorice.
Este necesara, se subintelege, continuarea dezbaterii publice cu privire la nevoia reala de regionalizare si abia apoi sa se analizeze alternativele reorganizarii din punct de vedere politic, acestea insemnand: mentinerea ori nu a judetelor, cate regiuni sa fie, conduceri acestora sa fie alese sau numite, cu ce mandate, cu ce resurse, cu ce grad de autonomie si pe ce domenii? Fie si numai pentru faptul ca regionalizarea poate fi de mai multe feluri - administrativa, prin intermediul colectivitatilor locale, descentralizare regionala, politica - trebuie sa se organizeze intalniri in care sa se analizeze competentele care vor fi transferate la regiuni: dezvoltarea economica prin existenta unui centru regional; gestionarea fondurilor europene la nivel regional; gestionarea infrastructurilor, atatea si atatea altele.
Se spune ca finalul acestui an trebuie sa gaseasca tara impartita. Exercitiul financiar al Uniunii Europene pentru urmatorii sapte ani trebuie sa gaseaca in asa fel Romania incat regiunea sa devina partener direct cu Comisia Europeana si nu Guvernul Romaniei. Nu-mi imaginez ce se va intampla cu judetele. Unii spun ca ar trebui sa ramana neatinse. Ce competente vor mai avea consiliile judetene? Se va tine seama de traditii, de specific local? Sau este o impartire provizorie pana accesam bani europeni? Intrebari care trebuie sa primeasca raspunsuri. Sincer spun ca o anumita indoiala exista.
Consider ca regionalizarea, fara o informare corecta, fara o decizie cu sustinere politica si populara puternica, fara o pregatire in prealabil, printr-o simulare a functionarii institutiilor, va genera o perioada de haos. Parerea mea este ca regionalizarea trebuie facuta in etape si, pe parcurs, daca este fezabil, sa accentuam acest proces.