Moshmordechai: USL - coliva, muzica si dansul, in incinta

Ruperea USL nu mai e un subiect de speculatie, o ipoteza de conspectat in pure enunturi teoretice. Presa (asa cum e ea) e saturata deja de zecile de bagari in seama care se agata zilnic de acest subiect. Aproape toate opiniile tintesc spre ideea ca Jana e moarta, pute si e bantuita de muste; lipseste doar formalizarea rupturii, anuntul oficial. Iar acest anunt nu se poate intampla decat imbracat in jiletca unui pretext credibil. Ori SRS si galagia cu care se inconjoara era doar un pretext, nu neaparat si foarte credibil.
USL nu avea cum se rupe din cauza declaratiilor lui SRS, indiferent de supararea domnului Ponta - sau tocmai pentru ca l-au suparat pe premier. O astfel de ruptura, legata de un astfel de pretext ar fi validat afirmatiile lui Rosca Stanescu, ar fi facut din trancaneala anapoda a unui fost ziarist dubios si expirat un subiect grav si serios, care ar fi fost amplificat si ar fi putut aduce enorme prejudicii. Tuturor. In mod logic, este mult mai convenabil ca acest subiect sa fie ingropat, ca orice subiect de o zi - iar asta nu se putea intampla daca ar fi devenit pretextul desfiintarii USL. Din acest punct de vedere, Ponta s-a trezit inca o data vorbind, amenintand cu ruperea USL, fara prea serioasa chibzuiala. Pentru ca daca declaratiile lui SRS ar fi avut ca rezultat ruperea USL, atunci nu formalizarea desfiintarii USL era subiectul, ci valoarea de adevar a celor declarate de SRS.
Evacuarea subiectului "SRS trancanind" nu modifica, totusi, starea de fapt: USL e garsoniera in care niciunul dintre fostii concubini nu mai vrea sa locuiasca. Intrebarea care mai ramane de pus nu este daca USL se va rupe, ci cand se va oficializa ruptura. Iar raspunsul e o chestiune de oportunitate; sondajele de opinie vor decide cand si cine va anunta decesul. Socotelile sunt simple. Elementele care intra in calcul ar fi urmatoarele:
- Pentru PSD mentinerea aliantei este departe de a fi cel mai convenabil aranjament. Social- Democratii se simt pe val, au redevenit cel mai important partid al tarii, Ponta primeste sondaje care il anunta ca se bucura de o enorma popularitate ( e doar treaba lui daca le si crede). Pastrarea USL inseamna pentru pesedistii impartirea prazii cu unii care ii calca pe nervi, mentinerea unei aliante care nu mai poate aduce nimic PSD, din care nu mai e nimic de castigat, dar care presupune, repet, impartirea prazii. Ideea pe care USL a reprezentat-o candva ( si cu care azi nu mai are nicio legatura) continua sa se bucure de simpatie in randul unei parti a electoratului, asa ca pentru oamenii lui Ponta singura preocupare este aceea ca atunci cand vor anunta ruptura costul politic si electoral sa fie minim.
Ponta pare a miza pe o viitoare sustinere din partea PDL in cazul unei eventuale iesiri a PNL de la guvernare, asa ca se simte acoperit si din acest punct de vedere. Singurul marunt inconvenient ar fi alegerile europarlamentare de anul viitor, unde are nevoie de un scor bun- care poate fi influentat de felul in care se rupe USL. Tragand, totusi, linie, intr-un foarte riguros calcul costuri/beneficii, pentru PSD, la acest moment, demolarea USL este mult mai profitabila decat mentinerea in viata a uniunii.
- La liberali lucrurile sunt ceva mai incurcate. Cata vreme premierul e dat de PSD si se bucura de o relativa binecuvantare din partea Cotroceniului, iesirea din USL echivaleaza cu plecarea de la guvernare. Iar asta inseamna plecarea de langa carnat, lucru pe care nu multi liberali sunt dispusi sa-l accepte fara cracnire. Exista, desigur, si ipoteza ca USL sa se desfiinteze, iar PNL sa ramana la guvernare, cel putin o vreme, pe un nou protocol. Pare un nonsens, dar in politica noastra s-au vazut si grozavii mai mari.
In perceptia publica liberalii sunt perceputi acum ca fiind mai apropiati de valorile pe care promitea sa le promoveze USL; din aceasta perspectiva Antonescu e mai credibil, pare mult mai consecvent decat Ponta, dar asta nu ofera niciun fel de garantii - nu atunci cand vine vorba de un electorat atat de bizar ca cel romanesc.
Prezidentialele de anul viitor reprezinta un element esential pentru discutia pe care o facem. Crin Antonescu isi doreste cu orice pret sa devina presedinte al Romaniei. Ori daca acest lucru parea o certitudine in situatia in care ar fi beneficiat (conform angajamentelor) si de sustinerea PSD, acum lucrurile nu mai sunt la fel de clare, cand devine evident ca sustinerea reala din partea PSD nu va exista si e posibil sa nu fi existat niciodata. Totusi, Antonescu greseste imaginandu-si ca daca va mentine USL in viata, conectat la aparate, pana anul viitor, cat mai aproape de prezidentiale, asta ii va asigura un oarecare suport din partea PSD, respectarea protocolului USL, deci.
Vestea buna pentru Antonescu este ca PSD nu poate produce un contracandidat puternic pana la prezidentialele de anul viitor. Oprescu e un banc prost. Ipotezele George Maior sau Sarbu sunt glume lipsite de sare. Singurul contracandidat care i-ar pune probleme ar putea fi chiar Victor Ponta ( in ciuda anunturilor repetate prin care neaga aceasta intentie). Inca un an si jumatate de guvernare, apropierea de Basescu, eventuala sustinere dinspre PDL a guvernarii, toate acestea reprezinta factori de erodare care ar lucra in sprijinul lui Antonescu. Totusi, Crin are cateva probleme: aparatul PNL e incomparabil inferior celui pesedist, accesul la media e destul de ingust, capacitatea de coordonare logistica a PNL e mai degraba modesta, comunicarea nu trece de o anume zona a segmentului urban etc. Mai exista si problema sustinerii din partea unor parteneri europeni - ne place sau nu, e un factor de luat in seama.
Fie ca Basescu va reusi sa-si fabrice propriul partid pana la prezidentiale, fie ca va propune un succesor din PDL-ul lui Blaga, e limpede ca de aici nu poate aparea un contracandidat care sa se lupte cu Antonescu si Ponta. Chiar daca acesta va fi ( asa cum arata anume indicii) un fruntas al intelectualitatii basiste. Totusi, directia in care se va inclina dreapta basista la un eventual tur doi poate fi decisiva.
Sigur, e prematur sa discutam despre prezidentiale, dar e mai mult decat evident ca intreaga chestiune a ruperii USL depinde de acest subiect. Paradoxal, desi Crin Antonescu si liberalii par a avea cel mai mult de pierdut din ruperea USL si iesirea de la guvernare, cred ca tot ei ar fi cei mai castigati, pe termen mediu si lung, daca spargerea USL ar fi provocata si asumata de ei. Replierea in peluza principiilor care au stat la baza USL, o opozitie la guvernarea "Basescu- Ponta" ( in acesti termeni s-ar formula credibil o astfel de opozitie) si aproape doi ani de opozitie, fara franele pe care le impune colaborarea cu PSD in USL, ii pot ajuta pe liberali sa castige Cotroceniul, intr-un joc de totul sau nimic.
Rational e si mai intelept sa preia ofensiva, decat sa astepte sa fie scuipati de la guvernare si apoi sa se lupte cu avalansa de dosare. Iar pentru Antonescu poate fi sansa de a demonstra ca poate fi un viitor presedinte, nu doar ceea ce a fost pana acum: un prezidentiabil.