Inpolitics : Doar o minune il mai salveaza pe Basescu (Autor: Bogdan Tiberiu Iacob)

Dupa 8 ani in care s-a impamantenit ideea ca e omul politic nr.1 al tarii, cel mai puternic personaj, facatorul si desfacatorul de guverne si de partide, intr-un cuvant, greul suprem, Traian Basescu se confrunta cu o situatie dramatica. Asta, pentru ca, aidoma unei ilustrate chinezesti de odinioara, bilantul lui profesional care a condus la etichetele sus pomenite, privit din alt unghi, arata un veritabil dezastru. Unul pe care numai o minune l-ar mai putea imbunatati, si e greu de crezut ca asta se va mai intampla in ragazul ramas pana la final.
Despre Traian Basescu, multe voci, nu neaparat ale lingailor lui de curte, au spus de-a lungul ultimilor ani ca e cel mai tare politician post-decembrist. Palmaresul sau personal, functiile pe care a reusit sa le castige (cel mai adesea in mod incorect) il recomanda pentru asta, ca si influenta uriasa pe care a avut-o asupra jocurilor politice de dupa 2004. O fateta a ilustratei chinezesti care il avantajeaza. Cealalta fateta, privita din alt unghi, insa, se prezinta altfel, mizera, dezamagitoare si trista. Palmaresul lui Basescu trimite, orecum, cu gandul la celebrul banc cu militianul din intersectie si strainul care l-a intrebat despre drum in 8 limbi diferite, niciuna priceputa de omul legii. "Si la ce i-a folosit?!" s-a intrebat, vesel in prostia lui, militianul...
Intr-adevar, la ce i-au folosit lui Basescu puterea si influenta pe care le-a avut? La derulat ample spectacole de sunet si lumina, care au ocupat timpul romanilor. Si la mentinerea in prim-plan a propriei persoane.
La ce i-a folosit Romaniei puterea si influenta lui Basescu?
Raspuns: la nimic.
In 2004, Basescu promitea romanilor ca vor trai bine, promitea reforma morala, parlamentara, politica in ansamblu, promitea justitie adevarata si dreptate sociala.
Dupa 8 ani, romanii se dovedesc complet expusi in fata crizei care nu se mai termina, guvernantii girati de presedinte nefiind capabili decat de imprumuturi peste imprumuturi. Economia e la pamant, autoritatea statului e in disolutie, impozitele si taxele cresc, investitorii pleaca, criminalitatea e in crestere, imaginea romanilor in lume e in cadere libera.
Reforma politico-parlamentara s-a soldat cu cea mai imbecila lege electorala din istorie, cu marirea halucinanta a parlamentului, cu deteriorarea fara precedent a calitatii acestuia. Legislativul geme de mediocritati, infractori condamnati, urmariti penal, neveste, odrasle si amante, plus gasca de psihopupu a lui DD, amicul de odinioara al presedintelui. A, si sa nu-l uitam pe Becali, alt amic, inclusiv de pahar, al lui Basescu. Noua generatie de politicieni are dificultati de exprimare coerenta, cum sade bine unor absolventi de BAC la 30 de ani si de facultati prin corespondenta la 45. Despre reforma administrativa nici nu are sens sa vorbim.
Sub Basescu, presedintia a devenit, din mediator al conflictelor politice principalul lor generator.
Sub Basescu, s-a ajuns la o interpretare aberanta a legilor, functie de virgule si de semne de exclamare, rezultand decizii greu de acceptat de catre orice minte normala.
Inca mai straniu, sub Basescu s-a facut praf propria gasca politica, PDL. Cu tot sprijinul total, si cel mai adesea ilegal, acordat de seful statului, PDL nu a fost capabil in 8 ani nici macar sa incheie un mandat complet de guvernare, incurcindu-se in propriile prostii pana la autosufocare.
Specialist in distrugerea altor partide, Basescu a fost incapabil sa supervizeze dezvoltarea partidului de suflet, tarandu-l de pe stinga pe dreapta, ori de sus pana jos, dupa bunul plac si promovind din umbra la conducerea acestuia cele mai sinistre si incompetente figuri. Cand alegerile locale au dat de pamant cu PDL, a fost chemat sa-l salveze, grea lovitura morala, un produs politic al epocii Petre Roman, l-am numit pe Vasile Blaga, in timp ce "produsele" basesciene erau fugarite prin toate colturile.
In acest moment, probabil niciun alt partid nu il uraste mai tare pe Basescu decat PDL.
Le-a trebuit ceva vreme camarazilor presedintelui, deveniti ulterior vasali prea-plecati, sa inteleaga ca nu au fost decat o anexa a puterii cotroceniste, una gata sa fie sacrificata cand interesele palatului au cerut-o.
De cealalta parte, partidul pritocit de Ion Iliescu a reusit sa isi pastreze ponderea si profilul indiferent cat a fost lovit in ultimii 8 ani, demonstrand ca o constructie viabila nu se lasa spulberata, oricand, de suflul lupului cel rau, precum casuta purcelusilor din poveste.
Tot esecuri au fost, in mandatele Basescu, reforma Constitutiei, a sanatatii, a invatamantului. (Daca am fi malitiosi, am spune ca si cultura a dat chix, odata ce Cartarescu a ratat, an dupa an, premiul Nobel.)
Cat despre Justitie, e adevarat ca lucrurile se misca astazi mult mai dinamic decat acum opt ani. Dar, la fel de adevarat e ca, deocamdata, singurul mare nume bagat dupa gratii, printr-un odios proces politic ca in anii 50, e exact al adversarului direct al lui Basescu, adica Adrian Nastase. Analizat cu creionul in mana, bilantul justitiei, dupa 8 ani, consta in nenumarate anchete deschise si prea putine inchise. Ceea ce face sa se confunde ideea de eficienta cu cea de teroare politica.
Dezamagiti si derutati sunt si tutarii lui din presa si societatea civila, cei care nu au apucat inca sa se reorienteze.
In prezent, Basescu e mai trist si mai deprimat ca oricand. Precum despre Richelieu, si despre el se poate spune ca binele facut l-a facut rau, dar raul facut l-a facut bine. Nimic nu i-a iesit, pina la urma, cu exceptia polarizarii adversarilor. PDL-ul de suflet a sfarsit prin a fi complet izolat, iar alegerile au adus cea mai zdrobitoare victorie a unei grupari politice din 1990 incoace. In urma lor, presedintele a trebuit sa isi inghita toate promisiunile si juramintele din campanie ("nu fac, nu dreg, nu accept, nu desemnez"). Marele barbat politic nu a mai avut nici curajul de a iesi in fata romanilor, pentru a anunta investirea lui Ponta. A avut, in schimb, grija sa se betoneze printr-un acord semnat pe sest cu opozantii veniti in prag de seara la palat, precum venea Elena Udrea odinioara.
Teoretic, Basescu mai are 2 ani de mandat in fata, in care ar putea indrepta, cat de cat, dezastruosul bilant actual. Tare ne e teama, insa, ca nu asta e prima grija a inca presedintelui, ci strict modul in care si-ar mai putea pastra scaunul pana la final si, eventual, cum s-ar putea pune la adapost, dupa aceea, pe sine si familia sa.
Se preconizeaza o iesire urata din politica, mai urata decit a lui Emil, in 2000. Macar in cazul acestuia, lumea s-a intrebat ce l-a apucat de renunta prematur. In cazul lui Basescu, majoritatea zdrobitoare a romanilor, complet ostila lui, se intreaba ce l-a apucat de nu intelege ca trebuie sa plece.