Senatorul Valer Marian l-a interpelat pe Premierul Mihai Razvan Ungureanu.Obiectul interpelarii: Clarificarea si probarea afirmatiilor facute in articolul "Reporter de front/Blugii ne erau plini de sange/Calfele cizmarului trageau in noi ca in iepuri"

Cotidianul "Evenimentul Zilei" a publicat in numarul de sambata, 17 martie 2012, sub semnatura jurnalistului Ionut Fantaziu, un articol intitulat 'Revolutia din ’89. Reportajul emotionant al jurnalistului Mihai Razvan Ungureanu: "Blugii ne erau plini de sange"'. Articolul reproduce un reportaj publicat de dumneavoastra in revista ieseana Opinia Studenteasca nr. 2 din 26 decembrie 1989 (a doua zi dupa condamnarea si executarea cuplului dictatorial Nicolae si Elena Ceausescu), care avea supratitlul "Reporter de front", titlul "Blugii ne erau plini de sange" si subtitlul "Calfele cizmarului trageau in noi ca in iepuri". Reproduc integral acest reportaj in interpelarea mea, pentru a va simplifica efortul de a aduce anumite clarificari si de a face probatiunea unora din afirmatiile dumneavoastra:
"Reporter de front . Blugii ne erau plini de singe . Calfele cizmarului trageau in noi ca in iepuri
Ziua de 24 Decembrie, adica Ajunul celui mai fericit Craciun a devenit, in centrul Transilvaniei, o zi de doliu.
Am in fata masinii de scris batista pe care am inmuiat-o in singele celor care au cazut la citiva metri in fata mea. Si nu stiu daca ati mai vazut pina acum flacarile de la gura armelor automate dincolo de cimpurile de instructie ale armatei sau de timpurile vinatorii. Nu stiu daca detunaturile v-au mai fost cunoscute in afara sunetelor casnice, habituale. Si tot asa, nu stiu daca ati simtit vreodata mirosul dulceag al singelui imprastiat pe trotuare. Dumnezeu stie daca m-as fi gindit vreodata, la virsta asta, ca exista o Moarte pe care s-o imprastie cei care vorbesc tot romaneste.
In seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima oara si au cazut primii. E cumplita revelatia faptului in sine; fiindca ti-e tare greu sa crezi ca te-ai aruncat instinctiv la pamint, in suierul gloantelor, iar, cind te-ai ridicat de jos, ti se lipisera blugii de pielea picioarelor, fiindca erau plini de singe. Cit de incredibila a fost lovitura bastoanelor si a paturilor de pusca asupra trupului! Cita simtire ai mai fi putut avea cind talpile adidasilor se incleiasera in bucatile de creier risipite pe jos! Asa-i ca am dreptul sa pling?
Putin mai incolo de locul in care strigam, imbarbatindu-ne unii pe altii si incercind sa nu ne oferim inconstienti bataii armelor ucigase, un fetid miros de motorina arsa il imprastiau tancurile. Ne-am dus la cei ce trageau in noi ca in iepuri, simtindu-se atotputernici intre atitia nevolnici, si le-am aratat obrazul, i-am inconjurat, amintindu-le de parinti si rugindu-ne de ei ca de soare. Apoi am crezut, am vrut si vrem sa credem ca nu intelegeau ce vorbim.
A doua zi dimineata, mergind printr-un cartier al Clujului, m-am intilnit cu cei care-si duceau mortii la groapa. Si ca batjocorirea noastra sa fie deplina, hienele din seara precedenta ii tirisera prin piata, intimidindu-i pe cei slabi si indirjindu-i pe ceilalti. Ce-au facut cu blindatele? Ca la Timisoara, au "ras" etajele superioare ale blocurilor, ferestrele luminate, ca sa-i secere pe curiosi. Si-au reusit de atitea ori!
Cind orasul devenise o mare de luminari aprinse, altii, in dementa renuntarilor la renuntari, fixau prin luneta pustilor ochii, obrajii celor care plingeau de bucurie la aflarea marilor vesti. Sint cei pe care ii cere minia noastra! Iar daca ne-a ramas de invatat, atunci singur glasul libertatii este!"
xxx
Din reportajul dumneavoastra deduc, domnule prim-ministru, ca ati fost prezent la Cluj in seara zilei de 21 decembrie 1989, cand s-a tras prima oara si au cazut primele victime. Deduc, de asemenea, ca ati fost prezent in locul evenimentelor din urbea de pe Somes, ca v-ati "aruncat instinctiv, la pamant, in suierul gloantelor", ca atunci cand v-ati ridicat de jos, vi s-au lipit "blugii de pielea picioarelor, fiindca erau plini de sange", ca ati simtit "lovitura bastoanelor si a paturilor de pusca asupra trupului", ca talpile adidasilor vi "se incleiasera in bucatile de creier risipite pe jos", ca v-ati inmuiat batista in sangele celor care au cazut in fata dumneavoastra. Mai afirmati, domnule prim-ministru, ca "putin mai incolo de locul in care strigam, imbrancindu-ne unii pe altii si incercand sa nu ne oferim inconstienti bataii armelor ucigase, un fetid miros de motorina il imprastiau tancurile". Si precizati, cateva randuri mai jos, ca blindatele au "ras", ca la Timisoara , etajele superioare ale blocurilor, ferestrele luminate, ca sa-i secere pe curiosi. Am putea conchide, daca ne luam dupa afirmatiile dumneavoastra , ca la Cluj au curs rauri de sange in seara zilei de 21 decembrie 1989.
Numai ca am serioase rezerve si obiectii precise cu privire la afirmatiile dumneavoastra din emotionantul reportaj publicat a doua zi de Craciun, inclusiv asupra prezentei dumneavoastra la Cluj in preziua Revolutiei romane din decembrie 1989. Intamplator stiu cate ceva despre evenimentele din decembrie 1989 de la Cluj. In primul rand, pentru ca sunt originar de langa Cluj si in acest oras mi-am realizat studiile liceale si universitare si am aici trei frati, zeci de rude si zeci de prieteni si cunoscuti. In al doilea rand, in cursul anului 1990 am activat ca procuror in Comisia guvernamentala de anchetare a evenimentelor din decembrie 1989, postura in care am aflat unele lucruri privind derularea evenimentelor de atunci la Timisoara, Cluj, Sibiu si Bucuresti.
Asadar, intr-o oarecare cunostinta de cauza, desi au trecut mai bine de doua decenii de atunci, ma incumet sa va contrazic domnule prim-ministru spunandu-va ca, in data de 21 decembrie 1989, la Cluj n-au tras tancurile si n-au curs raurile de sange cu care ati incercat sa impresionati. In perioada 17-22 decembrie 1989, respectiv pana la fuga lui Nicolae Ceausescu din Comitetul Central al Partidului Comunist Roman (la al carui ultim congres, al XIV-lea, ati participat cu aplomb, ca delegat de Iasi), au fost scoase tancuri doar la Timisoara si la Bucuresti, dar nici acolo nu au tras pana la plecarea dictatorului.
Pe de alta parte, tin sa va precizez ca la Cluj au fost inregistrati 26 de morti si 52 de raniti in urma represaliilor din 21 decembrie 1989. In urma anchetelor derulate s-a stabilit ca ofiteri si soldati din Armata au tras in patru locuri din municipiul Cluj in dupa amiaza si in seara zilei de 21 decembrie 1989: 1) in Piata Libertatii, in zona Librariei Universitatii si a Hotelului Continental, unde a executat foc, cu pistoale mitraliera, o grupa de militari comandati de capitanul Dando Carp si au fost inregistrati 12 morti (printre care pictorul Eugen Matis) si 26 de raniti (printre care actorul Calin Nemes); 2) pe strada Horea, in zona Astoria - Metropol, unde capitanul Ilie Dicu a tras cu pistolul din dotare, ucigand 4 manifestanti si ranind grav alti 10, dintr-o coloana care venea dinspre platforma industriala a Clujului; 3) pe strada Motilor, in zona Fabricii de bere Ursus, unde un pluton aflat sub comanda maiorilor Laurentiu Cocan si Valeriu Burtea a omorat 9 oameni si a ranit 13 dintr-o coloana de demonstranti care venea din cartierul Manastur; 4) in Piata Marasti, unde a fost ucis un demonstrant si au fost raniti alti trei.
In plus, ati afirmat ca "a doua zi dimineata, mergand printr-un cartier al Clujului, m-am intalnit cu cei care-si duceau mortii la groapa", ori ar trebui sa stiti, domnule prim-ministru, ca la crestini, deci si la noi la romani, mortii se ingroapa dupa cel putin doua zile, nu in aceeasi zi sau cel tarziu a doua zi ca la musulmani sau la evrei.
Avand in vedere ca sinceritatea si onestitatea, precum si spiritul de observatie si de analiza sunt criterii esentiale de selectie ale unui om de stat de talia dumneavoastra (care ati detinut inaltele functii de secretar de stat si ministru de Externe sau de director al Serviciului de Informatii Externe, iar acum sunteti primul ministru al Romaniei), va solicit sa-mi raspundeti la urmatoarele intrebari:
1. Daca ati fost prezent, cu adevarat, la Cluj in data de 21 decembrie 1989, cand erati student la Universitatea din Iasi, oras in care si locuiati, impreuna cu parintii?
2. Daca ati fost prezent, ati fost trimis cu delegatie de revista Opinia studenteasca din Iasi, pentru a scrie un reportaj despre evenimente neanticipate de restul presei autohtone ori de presa straina sau de servicii secrete straine, ori ati fost trimis de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, al carui membru erati, pentru a sustine regimul dictatorial comunist?
3. Daca ati fost prezent, in ce zona a Clujului ati simtit suierul gloantelor si vi s-au umplut blugii de sange, in ce zona v-ati inmuiat batista in sangele celor cazuti la cativa metri in fata dumneavoastra si in ce zona au "ras" tancurile etajele superioare ale blocurilor? Daca ati pastrat de amintire sau pentru probatiune batista si blugii inmuiati in sange? Raspunsul dumneavoastra este foarte important, pentru ca, daca se confirma veridicitatea afirmatiilor publicate, ar trebui sanctionati aspru toti procurorii care au anchetat evenimentele de la Cluj si ar trebui redeschis dosarul Revolutiei din urbea de pe Somes.
4. Daca nu ati fost prezent, reportajul dumneavoastra constituie o pura inventie jurnalistica (un fonfleu, ca sa folosesc un termen din bransa) sau a fost un articol de intoxicare comandat de oficine straine (de genul celor care anuntau 64.000 de morti in perioada 17 -22 decembrie 1989, femei si copii spintecati la Timisoara, apa otravita in marile orase, s.a.)?
Solicit raspuns scris si verbal.
Sper ca raspunsul si, bineinteles, reportajul dumneavoastra sa nu ma faca sa dau crezare titlului cartii "Revolutia Romana: O minciuna mare cat secolul", publicata de jurnalistul francez Michel Castex in 1990.