Bravul om prietenos (Autor : Lelia MUNTEANU senior editor al ziarului Gandul )

Fireste ca am asteptat cu sufletul la gura "interventia cu romanii". M-am abonat la Revista Jandarmeriei, ca sa inteleg mai bine cuvantul "interventia" (vorbise ca un adevarat sef de dispozitiv). Ma asteptam, deci, ca presedintele sa apara astazi ca Jupiter Fulminatus (din valuri, dupa ce a gadilat monstrul marin al lui Sebastian Lazaroiu), abatand fulgere si traznete. Imi inchipuiam ca va scoate flacari pe nari. Cuvantarea de la intronizarea ministrului de Externe (alo! strada striga Interneeeee!, nu Externe!) fusese incarcata de promisiuni: Voronin (who the fuck is? ce conteaza, suna bine), dusmanii tarii care conspira dindaratul pancartelor, in Piata (ce nenorociti! chiar in Piata, in vazul lumii, si-au gasit), opozitia scelerata care cere haos. Adica groaza si mister, panica si atrocitati. Cand colo, dau drumul la televizor, la 18.15 fix - si ce vad? Mihai Bendeac . Tiganca imputita si gaozara - mi-am spus - iar ai incurcat programele (eram, totusi pe Realitatea, de care niciodata nu ma indepartez prea mult). Dau pe Antena 3, sa ma verific: nici aici nu parea a fi Basescu. Trec pe B 1 (postul ala serios, care nu-si permite sa glumeste) si, in sfarsit, dezleg enigma, ca Cartianu misterele revolutiei: de la microfon se adresa romanilor bravul om prietenos.
Cum cine-i bravul om prietenos? El. Traian Basescu. Poetul. Nu se poate sa fi uitat: "Deasupra-ti cerul se inalta/ Si de pe el privesc in jos/ Sute de stele ce-l admira/ Pe bravul om prietenos... ". (Eu am recitat versurile astea la toate serbarile).
Revenons. Nu l-or fi recunoscut cei din Piata, din cauza viscolului, insa eu l-am recunoscut. Vocea lui blanda, proiectele lui minunate, privirea calda, dragastoasa, inima lui larga, gandul lui intelept. Un om echilibrat, care a fost mereu de partea poporului, oriincotro s-ar fi deplasat el (de pe trotuarul de la Teatrul National pe trotuarul de la Universitate). Dictator? El? Poate Boc. Cu modestia care aripeaza doar marile spirite, a recunoscut: poate am facut si gafe. Nu consimt. Se autoflageleaza degeaba. De cand o dojana parinteasca e o gafa? Recunoaste si ca, uneori, a comunicat prost. Exclus! Din prostie nu te mai trezesti niciodata.
Ce frumos a vorbit presedintele! M-am uitat, dupa vreo cateva ceasuri, la cei din Piata. Agitau steaguri. Pareau marcati. N-am auzit ce striga. Dar cred ca strigau bine.