|
Cotidianul informeaza : Cristian Diaconescu - un securist la Ministerul Afacerilor Externe
Ovidiu Ohanesian in volumul "Puterea din umbra"
"Negociatorul de mucava" MAE/SIE, Cristian Diaconescu
Ne place sau nu, avem ministru de externe sub acoperire. In urma cu un an, "diplomatul" Cristian Diaconescu se trezise, peste noapte, candidat la Primaria Capitalei. Fostul ministru al justitiei a fost pus, astfel, intr-o postura total nepotrivita cu gradele si pregatirea sa. Presa Cotroceniului l-a atacat preventiv, cu note, fise si rapoarte scoase din arhivele Securitatii, cariera postdecembrista a diplomatului Diaconescu fiind trecuta cu vederea. Membru in Misiunea Permanenta a Romaniei la OSCE, incepand cu 1990, purtatorul de cuvant pesedist mai avea o calitate de care putina lume stie. Cea de ofiter sub acoperire al Serviciului de Informatii Externe, Directia "C" Contraspionaj Extern. A activat in Occident, ani la rand, cu grade pe umeri, in ciuda faptului ca Romania semnase cu organizatiile euro-atlantice (la care adera la vremea aceea) protocoale ce ne interziceau trimiterea la post a ofiterilor sub acoperire in tarile UE sau NATO. Bun incasator, Cristian Diaconescu fost scos la inaintare si in afacerea "Tezaurului" pierdut. Trio-ul PSD-Isarescu-Talpes l-a insarcinat, in anul 2003, sa dea cu flit delegatiei GRU (serviciul secret al armatei ruse) deplasate la Bucuresti pentru negocieri. Surse din cadrul serviciilor secrete relateaza ca rusii oferisera tezaurul gratis, dar nu s-au inteles la "cascaval" cu oficialii romani. Ca urmare, afacerea a fost ingropata, iar cel mai motolit a iesit Cristian Diaconescu, colegii din Centrala SIE poreclindu-l "negociatorul de mucava".
Despre noul ministru de externe pesedist nu s-au scris prea multe. Purtatorul de cuvant al PSD a stat mult timp in umbra marilor personalitati ale partidului, fiind priceput intr-ale diplomatiei si justitiei. Dar pentru calitatea de secretar de stat MAE si negociator pe probleme de tratate (Rusia si Ucraina), Diaconescu mai avea nevoie de o calitate. Aceea de ofiter acoperit al Serviciului de Informatii Externe.
Amanunte despre cariera informativa a "diplomatului-judecator" Cristian Diaconescu au aparut imediat ce a indraznit sa scoata capul pe piata politica damboviteana. La inceputul anului, in presa centrala apareau cu generozitate date din dosarul profesional al virtualului candidat la primarie. Jurnalistii i-au scos la iveala trecutul de magistrat al partidului comunist si au facut prima referire la apropierea lui Diaconescu de Securitate. Brusc, activitatea profesionala a pesedistului se termina la inceputul anului 1990. In rest, gaura neagra.
Iata cum il zugraveau jurnalistii cotidianului "Evenimentul zilei" in perspectiva alegerilor locale.
Sublocotenent la trupe de Securitate, magistrat comunist
"Potrivit documentelor aflate in posesia EVZ, Diaconescu a intrat in randurile PCR in aprilie 1982. Inainte de Revolutie, traseul social-democratului a bifat insa si legaturi cu Securitatea, functii UTC, cursuri aprofundate de marxism si aprecieri superlative despre ambitia si pregatirea sa ideologica. Astfel, intr-o autobiografie, scrisa de mana si datata 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu da referinte exacte despre imprejurarile in care s-a intersectat cu Securitatea: "Intre anii 1978-1979, mi-am satisfacut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M. 0835 trupe de securitate". Portretul defaimator continua cu activitatea procurorului Diaconescu in slujba comunistilor. A debutat in 1983, ca avocat stagiar la Gaesti, dupa ce fusese cooptat in Partidul Comunist Roman, dar calitatea de membru nu a primit-o gratuit. Fisele extrase din mapa profesionala a Ministerului Justitiei vorbesc despre activitatile sale pe linie politico-ideologica. La Judecatoria Sectorului 4, din Capitala, actualul deputat era "permanent preocupat de pregatirea politica si profesionala, fiind cursant al Universitatii de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid". Jurnalistii au insistat pe participarea judecatorului Diaconescu la procesele "la fata locului". Din sala de judecata, magistratul se muta la sat si facea dreptate "in perimetrul caminului cultural". Potrivit dosarului profesional al liderului PSD, numai in 1987, "in cadrul activitatii de prevenire, tov. Diaconescu Cristian a realizat 124 de actiuni, participand la 56 de procese judecate la fata locului".
In afara de o descriere amanuntita a activitatii de partid a sotiei pesedistului Diaconescu, asta-i tot. Sa se fi terminat biografia informativa a pesedistului Cristian Diaconescu in prag de 1990 ? Nici vorba.
Cristian Diaconescu, low-profile in PSD
Este greu de spus cu ce se ocupa in Serviciul de Informatii Externe Cristian Diaconescu. O parte din colegii constanteni ai ministrului spun ca acesta era foarte bun negociator in comertul cu scutiri de vama. Sursele noastre afirma ca diplomatul a lucrat la mai multe directii, printre care si Directia "C" Contraspionaj Extern, urmasa vestitei UM 0195, sau Formatiunea Y . La vremea aceea, spionii acestei directii indeplineau si misiuni de contrainformatii, adica de protectie interna. Dupa ce generalul Adrian Isac i-a inlesnit promovarea generalului Silviu Predoiu la conducerea Directiei "C", acesta a reorganizat-o si a format Directia Generala de Securitate Interna (DGSI), impartita dupa cum urmeaza: Directia de Protectie Personal, Directia de Protectie Operatiuni si Directia "C" Contraspionaj Extern. Probabil una dintre putinele fapte bune facute in institutie de generaloid, deoarece stabilea o separare intre contraspionaj si contrainformatii SIE.
N.O.
Ovi,
Formatiunea Y s-a infiintat indeosebi pe "ruinele"fostei UM 0195, adica temuta politie secreta interna a Securitatii, creata dupa fuga lui Pacepa. De formatiunea V nu am auzit. Dar nu este exclus sa fi existat si aceasta. Generalul Dumitru Ciobanu a fost Seful Formatiunii Y (respectiv unitatea SIE, mostenitoare a celebrei si diabolicei unitati de contraspionaj extern - cea mai urata dintre toate unitatile fostei securitati), care apoi s-a numit Formatiunea C, si ulterior Directia C (cand a venit ‘marele‘ Harnagea). Deci a preluat contraspionajul extern al lui Ceausescu si l-a transformat in contraspionajul extern al lui Iliescu si gasca.
In acelasi timp, intre 1995 si 1998, Diaconescu s-a ocupat cu precadere de relatiile cu OSCE, activand chiar si la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa Organizatiile Internationale de la Viena. "Diplomatul" sub acoperire colabora intens cu Directia "A" din SIE (fosta directie de lupta impotriva organizatiilor euro-atlantice), actuala Directie Cooperare Euro-atlantica condusa de Vasile Buda. Negocierile pentru Tezaur l-au prins pe spatiul tarilor ex-sovietice, de unde a iesit in cele din urma cu reputatia mototolita. Diaconescu a avut o relatie excelenta cu fostul prim-adjunct SIE, generalul Constantin Rotaru.
Negocieri cu rusii pentru Tezaurul Romaniei
La sfarsitul anului 2003, in restaurantul din cladirea veche a Senatului, un grup pestrit format din ofiteri, politicieni, ziaristi, oameni de afaceri romani, elvetieni, germani si olandezi discutau aprins problema spinoasa a Tezaurului Romaniei. Mai precis, despre inapoierea acestuia.
Printre ei se numarau: jurnalistul german de origine romana Eugen Anca, senatorul Vasile Duta, omul de afaceri german Cristian Vahab, alte persoane. Afaceristul Vahab declara sus si tare ca fusese insarcinat de Vladimir Putin sa se ocupe de aceasta problema si venise cu un brat de documente referitoare la situatia tezaurului romanesc (peste 90 de tone), pastrat in banci din Rusia si Elvetia din anul 1916. Discutia s-a terminat cu un telefon al senatorului Duta la Ministerul Afacerilor Externe, stabilindu-se o intalnire intre delegatia condusa de Anca si Vahab cu secretarul de stat (la ora aceea) Cristian Diaconescu.
GRU interesat de retrocedare
Discutiile romano-ruse pentru recuperarea tezaurului nu sunt o noutate. Dar in 2003, rusii faceau primul pas, oferindu-ne cele 93 de tone de aur, gratis. A fost vehiculat, in presa centrala, numele omului de afaceri ruso-american Alexander Michael Dokychuk, drept promotor al retrocedarii tezaurului. Jurnalistii au aflat ca Dokychuk are radacini romanesti, fiind nascut, in 1958, dintr-o mama olteanca si un tata fost ofiter KGB.
Dokychuk este consilier pentru relatii economico-financiare ruso-americane si expert in afaceri pentru Romania si Ucraina al Institutului de Cercetari Stiintifice pentru Relatii Economice Externe din Rusia (VNIIVS), institut de stat aflat in subordinea Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului al Federatiei Ruse. Presa centrala a relatat faptul ca Dokychuk ar fi facut demersuri, convingand Kremlinul sa retrocedeze, printr-un mecanism economico-financiar privat, Tezaurul Romaniei.
Sursele noastre spun ca omul de afaceri rus nu avea numai girul Ministerului Economiei din Rusia, ci aprobarea GRU (serviciul secret al armatei ruse), de care apartine de fapt si de drept institutia la care lucreaza. Acesta ar fi motivul pentru care negociatorii straini trebuiau verificati cu mare atentie de directiile de contraspionaj si contrainformatii ale SIE, SRI sau DGIA.
Ofiterul are memorie scurta
Initial, Cristian Diaconescu a declarat ca nu stie nimic despre negocierile din 2002-2003 referitoare la tezaur. Apoi, ca prin minune, si-a amintit. Cateva nume si date l-au adus cu picioarele pe pamant.
Despre discutiile cu echipa Anca-Vahab, Diaconescu a declarat:
"La negocierile pentru Tratatul cu Rusia, in care intra si problema tezaurului, am participat inca din 1999. Initial, rusii nu au vrut sa discute, apoi, incepand cu anul 2001, s-au razgandit. Prin 2003, am reusit sa stabilim celebrele comisii de istorici. Cei de care spuneti au venit la mine la Ministerul de Externe, pe la sfarsitul anului 2002, inceputul lui 2003, dupa ce, in prealabil, fusesera la Isarescu si la Talpes". Cristian Diaconescu spune despre trimisii Moscovei ca erau niste sarlatani. Diplomatul neaga ca ar fi
|
