Romania Libera publica un articol de Dan Cristian Turturica, intitulat "De ce se teme PSD", din care puteti citi in continuare partea a doua.
In afara de grupul reformistilor si idealistilor care ii sustin de pe margine, nimeni nu sufera mai mult decat PSD pentru ca PDL nu a adoptat criteriile de integritate in varianta propusa de Monica Macovei. Decizia aproape unanima a partidului de guvernamant de a continua cu aceleasi strategii deprinse in anii cat a trait in marea familie fesenista anunta vremuri grele pentru partidul patriarh. Lupii (ceva mai) tineri au prada in curtea lor si, chiar daca la porti e asediu, si unii, si altii stiu ca batalia pe acest front inca nu a inceput cu adevarat. Ofensiva pentru momirea primarilor si a tuturor ostasilor-activisti din tara este inca in pregatire. Si degeaba ai 60% ca intentie de vot daca ea nu se materializeaza in voturi efective. Iar acest proces depinde - trista realitate a Romaniei! - de cat de motivati sunt trepadusii de partid, umilii, dar harnicii infanteristi care prin metodele bine stiute aduc voturile in urna si castiga cu adevarat razboiul.
Daca mai exista vreo speranta de optimism pentru cei ce credeau ca PDL isi va propune mai degraba sa castige voturile milioanelor de romani scarbiti de politica mafiota si pentru PSD ca li se va lasa liber culoarul electoratului care ar vota pe oricine pentru un kil de faina, ea a fost spulberata de consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu. De la el am aflat ca presedintele are o problema doar cu "grasii" din fruntea PDL, care se cred piloti, nu cu "slabanogii" de la baza - talpa partidului, urat mirositoare, dar tare folositoare cand nu ai pe ce altceva sa te bazezi. Urmarea: PSD va trebui sa-si ia adio de la gandul ca acei 200 de primari care ar fi urmat sa fie suspendati din PDL in urma aplicarii criteriilor de integritate se vor grabi sa sara in barca lor. Atat timp cat nici presedintele nu vrea sa-i arunce peste bord, se vor gandi de doua ori inainte de a da cioara din mana pe vrabia de pe gard.
Si, de parca asta nu ar fi fost o veste suficient de proasta, ce se intampla in tara cu parafarea locala a protocolului Uniunii Social Liberale este cat se poate de ingrijorator. De aici pleaca teama cea mai mare a liderilor social-democrati. Tentatia locotenentilor lor de a face blat cu puterea in schimbul unei felii din placinta bugetara va fi amplificata de frustrarile cauzate de candidatura comuna cu liberalii si conservatorii.
Desi termenul de semnare a protocolului Uniunii Social Liberale a expirat la inceputul saptamanii, nici azi lucrurile nu erau transate in aproape jumatate din judete. La Bacau, omul liberalilor, Romeo Stavarache, nu vrea nici in ruptul capului sa-i cedeze ceva lui Viorel Hrebenciuc, la Iasi diferendul dintre Nichita si Fenechiu nu da semne de aplanare, la Ilfov pesedistii se harjonesc pe sub masa cu peremistii, spre disperarea partenerilor din USL, la Dambovita este o situatie similara, doar ca aici amanta este de la PDL, la Suceava nu are cine semna din partea conservatorilor pentru ca PC nu are sef, la Vaslui liderul PSD, Dumitru Buzatu, nici nu vrea sa auda de impartit listele cu liberalii si tot asa.
Iar asta este doar inceputul. Pentru ca, si daca protocolul va primi toate semnaturile locale
de care e nevoie, odata incheiata etapa formala, va incepe cu adevarat circul. Se vor organiza sondaje de opinie pentru a se stabili care este candidatul cel mai bine plasat si, teoretic, acela va deveni candidatul aliantei. Teoretic, pentru ca protocolul USL stabileste din capul locului ca PSD va desemna candidati la presedintiile de consilii judetene in 21 de judete, iar liberalii si conservatorii in 20. Ce se va intampla in cazul in care numarul candidatilor PSD situati mai bine in sondaje decat colegii lor de coalitie va fi mai mare de 21? Vor ceda liberalii si conservatorii si le vor oferi mai multe judete? Sau vor ceda social-democratii si vor accepta sa sustina un candidat cu sanse mai mici?
Fiind binecunoscute orgoliile liderilor locali, toate aceste dileme echivaleaza cu tot atatea sanse ca in multe judete protocolul stabilit la centru sa ramana doar pe hartie, iar partidele sa candideze pe cont propriu. Deja aceasta varianta este aproape certa in mai multe judete, precum Harghita si Covasna. Cum se va desfasura insa campania USL in cazul in care partidele vor decide sa mearga pe un candidat comun la presedintia Consiliului Judetean, de exemplu, dar sa-si sustina fiecare candidatul propriu la primarie? Intr-o discutie recenta la varful PSD, Viorel Hrebenciuc se intreba si el: "Cum facem? Pana la pranz, noi ne facem campanie pentru candidatul nostru la primarie, PNL - pentru al lor, iar dupa pranz ne luam in brate si facem impreuna campanie pentru seful CJ, pe care il sustinem in comun?". Concluzia lui Hrebenciuc: "Nu cred ca foarte multi alegatori vor intelege situatia".
Atmosfera vecina cu paranoia instalata printre liderii partidului, apropiata ofensiva a PDL, care va face tot ce ii sta in puteri pentru a recupera la nivel local ce a pierdut la centru, degringolada si luptele fratricide din interiorul USL, care ameninta sa transforme avantajul candidaturilor comune intr-un handicap major, toate contribuie la o situatie in premiera pentru PSD: simte ca atinge cu mana puterea, dar nu o poate apuca.
P.S.: Decizia Inaltei Curti de Justitie de a mentine verdictul de colaborare cu politia politica in cazul lui Dan Voiculescu ar trebui sa-i amuteasca pe toti cei ce spun ca nu s-a schimbat nimic in aceasta tara. Poate nu suficient, poate nu cat ne-am dori, poate nu cat s-ar putea, dar s-a schimbat. Rezultatele tuturor eforturilor si presiunilor societatii civile si ale catorva politicieni incep sa se vada. Fara razboiul de uzura dus din 1990 incoace de o mana de oameni pentru ca independenta justitiei sa devina realitate nu am fi ajuns niciodata ca unuia dintre personajele emblematice ale metamorfozarii Securitatii sa-i fie stampilat pe frunte certificatul de origine.
Tarzie, insuficienta, atestarea oficiala a lui Dan Voiculescu drept colaborator al Securitatii este totusi o mare victorie a normalitatii. Si un semn ca, desi Romania inainteaza greu, poticnit, se afla indiscutabil pe drumul cel bun.