Pe Lucian Avramescu, poetul si gazetarul, il cunosc din adolescenta. Mama mea, Areta Sandru, a fost colega lui la un ziar pentru tineret din 1980 pana in 1991, cand a plecat dintre noi. Ziarul avea un supliment literar-artistic in care Lucian Avramescu, cel care coordona acest supliment, mi-a publicat primele mele poezii, pe care mai tarziu le-am strans in volumul Steaua ranita, aparut la Editura Vinea, volum premiat de Uniunea Scriitorilor cu un premiu pentru debut. De curand, Lucian Avramescu si-a aniversat ziua de nastere. Ii zic si eu, inca o data, impreuna cu numerosii sai admiratori: La multi ani! Poetul le-a multumit celor care i-au trimis mesaje de felicitare prin textul pe care il puteti citi in continuare.

Prins cu indatoririle mele de gazda (mai am inca prieteni veniti de departe la Sangeru), am gasit in sfarsit ragaz sa citesc cele cateva sute de mesaje primite de ziua mea de la prieteni stiuti si nestiuti, pe adresele mele de Facebook, in telefonul pe care nu nimeresc sa-l utilizez cu abilitate si la AMPress. Dumnezeule, nu-mi vine sa cred ca ma fac apt si vrednic pentru asemenea lumina a prieteniei care se revarsa asupra-mi! Incerc, ca raspuns, o reverenta in fata tuturor, ma indoi din genunchii sufletului, ca la biserica, si va spun ca m-ati dat gata si ca nu cred ca merit, cu toate ca in mine incolteste graul bucuriei ca da. Intentia era s-o iau la rand, doua zile, multumind fiecaruia, pe indelete, dar langa mine sunt prieteni care nu ma lasa din sechestrul unei sarbatori lungite, ca la romani si sunt in stare sa se arate insultati daca raman prea multa vreme cu nasul in laptop. Ca atare va imbratisez pe fiecare in parte si pe toti la un loc.
Cu drag, Lucian Avramescu