O poezie de de Bogdan O. Popescu: Aer cald

a fost o vreme in care munceam de dimineata pana seara / in fabrica de implinit mici dorinte, de confectionat mici trepte de viata / pe care sa ma pot urca, de productie a unui minim combustibil / pentru inima mea / extenuata, un lung anotimp secetos am carat saci grei de nisip in care / am sperat sa sclipeasca un graunte macar / am purtat un razboi obositor in care nu am cucerit teritorii / dar mi-am pierdut alergatul sprinten de la v-ati ascunselea / mi-am tocit genele lungi. / cu tot efortul meu, o era intreaga / nimic nu s-a miscat in mica mea sfera de sticla. // pana in ziua in care mi-am spus ca m-am saturat, ca nu mai suport/ aceasta moarte care ma trudeste lent / si mi-am facut loc sa ma odihnesc undeva / nimerind pe banca acestui balon zburator, cu atat aer cald / al dragostei tale nemaivazute.