Un interviu de Florian Popa Micsan, cu Mihaela Raileanu
Publicistul Florian Popa Micsan a incredintat redactiei estiri.ro si einformaii.ro un interviu cu Mihaela Raileanu, care se defineste pe Facebook ca fiind un omulet normal intr-o lume cu susul in jos. Cel putin asa deduci din poza ei de profil. Puteti citi in continuare interviul si scurta prezentare a Mihaelei Raileanu.

Mihaela Raileanu este doctor in Stiinte Politice (SNSPA, 2013), cu o lucrare de cercetare in domeniul securitatii climatice. A studiat Relatiile Internationale la SNSPA Bucuresti si la Central European University (Budapesta), fiind interesata de teoria jocurilor, gamification, analiza si solutionarea conflictelor, analiza politicii externe, securitatea internationala. In ultimii ani este preocupata mai mult de filosofia politica, dar si de intelegerea moderna a culturii medievale cu accent pe teme precum guvernare, religie, istorie, etica. Este autoarea a doua carti: Schimbari climatice: provocari etice si politice (2014) si Jocurile schimbarilor climatice (2016). Preda seminarii de studii europene, politicile Uniunii Europene, democratie si democratizare, fundamentele stiintelor sociale, istoria gandirii politice.

- Mihaela Raileanu, cine iti citeste gandurile pe pagina ta de facebook crede ca esti o tanara iubita si fericita. Asa e?

- Nu sunt nici una nici alta, dar acum spre deosebire de anii in care imi faceam probleme am explicatia. Lumea se schimba, oamenii la fel. Important e sa mergem mai departe. Iar daca gasim cativa oameni buni pe care sa-i luam cu noi e perfect.

- Intr-un fel ai dreptate. Dar esti prea tanara sa te resemnezi. Esti frumoasa, ai o gandire de admirat, o profesie, esti pasionata (si mai mult ca sigur pasionala). Nu trebuie sa gasesti multi oameni. Unul ar fi de ajuns. Si pentru ca ai credinta, sunt sigur ca vei gasi!

- Eu nu sunt deloc convinsa. De fapt nici nu astept pe cineva. Avem capacitatea de a socializa, dar de fapt suntem singuri. Singurii parteneri reali si constanti suntem noi insine. Restul tine de intamplare, coincidenta, adaptare, teama. Singuratatea in doi e mai urata decat singuratatea de unul singur. Nu asta e teama mea cea mai mare. Si da, am unele atuuri in traista pe care o duc in spate, dar din pacate am avut ghinionul de a ma naste aici. Toate visele profesionale si academice mi-s facute praf si pana de curand nici n-am realizat asta. Este mai usor sa spui: e vina mea ca nu-mi iese asta, nu sunt destul de desteapta, sau ar fi trebuit sa invat mai mult, sau mai bine, decat sa-ti dai seama ca oricat de desteapta ai fi nu poti ajunge acolo unde alti prosti ajung rapid. Pentru ca ei au ceea ce-ti lipseste tie. Tupeu, relatii, avantaje, principii lipsa, moralitate indoielnica s.a.m.d. Prin urmare, in vacanta asta scurta am sa ma ocup cu reasezatul propriei vieti. Sa vad ce mai pot salva. Si incotro s-o iau. Dar multumesc pentru incurajari. Arat tanara, dar sunt un adult care realizeaza ca nu mai am chiar foarte mult de trait. In schimb, am vise de implinit. Si nu, nu tin de copii sau partener. Astea sunt lucruri importante dar daca nu gasesti omul potrivit e mai bine sa fii singur. Visele mele au alte culori. Vreau sa dau ceea ce am invatat. Vreau sa intorc lumii o frantura din ceea ce stiu. Vreau sa las ceva, fie si sub forma unor pagini scrise, efemere ca viata. Nu fericirea personala ma implineste la varsta mea. Poate ca la 30 de ani ma gandeam la asta. Acum nu. Am alte planuri cu viata mea. Iar daca va aparea cavalerul miraculos la un moment dat, va fi bine, dar nu e obligatoriu. Pot fi eu insami si in lipsa lui. Si am destule de iubit, de la pasari la buburuze si de la cerul senin la verdele padurii. Si da, sunt suficient de pasionala ca sa iubesc viata sub toate formele ei.

- Mihaela, citind aceste randuri constat ca esti o scriitoare. Viata langa o scriitoare nu e deloc simpla?

- Numai ca eu nu sunt in primul rand scriitoare de literatura. Si nici una care isi permite sa traiasca din ceea ce scrie. Cartile mele sunt pe cercetare, nu se gasesc prin librarii. Nu am scos decat doua carti, fiindca o carte a presupus o munca si un studiu de vreo sapte ani. Romanul sta deocamdata in sertar, asteapta semnalul de tiparire din partea editorului. Si mai urmeaza si altele, dar nu le-as spune carti, deocamdata proiecte. Ce va iesi voi vedea. Dar cand spuneam ca imi voi regandi strategiile de viata nu era doar o vorba mare. Sa scrii nu inseamna doar carti si dependenta de editori. Important e sa te poti reinventa oricand. Cat despre viata alaturi de o scriitoare, depinde de ce-si doresc barbatii. O viata anosta sau una cu un tovaras minunat. E simplu. Problema e ca poate uneori ei nu fac fata unui partener interesant. Dar cum spuneam, asta e ultima mea problema existentiala.

- Scriitoare! Mereu am fost fascinat de femeia-scriitoare! Voi sunteti altfel de femei. Recreati lumea. Norocosul pe care il vei alege nu se va plictisi niciodata cu tine.

- Nu merit complimentele, zau asa. Sunt o simpla omuleata idealista si jucausa. In rest, fac ce pot, cum pot. Multumesc si eu pentru ganduri. Am sa ma straduiesc sa raman la fel.

- Ce iti doresti cel mai mult?

- Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa fie mama sanatoasa. Atat.