Wikipedia: Lucretia Borgia
- Continuare -

Punctul de cotitura

Lucretia cu copilul sau sunt trimisi la Nepi "motivul acestei calatorii, e acela de a cauta putina consolare si distractie de la durerea provocata de moartea ilustrului Alfonso d'Aragona, sotul sau" scrie Burcardo. In aceasta perioada este datata corespondenta secreta cu Vincenzo Giordano, confidentul si probabil majordomul sau. La inceput se discuta despre vesti despre ea si fiul sau, despre slujbe religioase pentru sotul sau mort: mai tarziu subiectul scrisorilor se schimba, devine mai misterios, cu sugestii despre intrigile Vaticanului. La intoarcerea la Roma, papa o cheama la Vatican si ii propune sa se marite cu ducele de Gravina, care in 1498 fusese pretendentul ei. Ea refuza si cand papa o intreaba care e motivul, ea raspunde cu voce tare de fata cu persoanele prezente "pentru ca sotii mei au fost nenorociti". Faptul ca in acea perioada erau multi pretendenti la mana Lucretiei arata ca multe familii puternice erau interesate sa se uneasca familiei Borgia prin casatoria cu Lucretia. Multi istorici sunt de acord ca aceasta perioada a fost fundamentala pentru Lucretia: ea intelege ca trebuie sa paraseasca ambientul roman, prea apasator si lipsit de siguranta de care are nevoie. Are nevoie de cineva care sa contrabalanseze puterea familiei sale. Parea clar mintii ei ca doar destinul de femeie cu rolul de doamna si sotie, la conducerea unei curti domnitoare si chiar daca nu se gandea sa-i judece pe a-i sai, deci sa-i condamne, acei Borgia de acelasi sange cu ea si de aceeasi rasa, pentru prima data cu constiinta sa de femeie accepta necesitatea de a-i abandona: de a-i trada chiar.

A treia casatorie

Aspiratiile Lucretiei se realizeaza cand incep tratativele pentru a treia casatorie, cu Alfonso d'Este, fiul lui Ercole, duce de Ferrara, cu scopul de a consolida puterea lui Cesare in Romagna. Datorita acestei uniuni, Lucretia va face parte dintr-una din cele mai vechi familii din Italia. Familia d'Este se opune initial casatoriei, datorita zvonurilor urate ce circulau pe seama Lucretiei. Pentru a suprima aceste retineri, papa cere regelui Ludovic al XII-lea, protector al Ferrarei, sa intervina, aprobarea acestuia fiind determinanta pentru incheierea tratativelor. Alexandru al VI-lea il santajeaza pe rege, precizand ca va recunoaste drepturile francezilor asupra tronului din Napoli, doar daca regele va convinge familia d'Este sa accepte casatoria. Regele consimte, iar Ercole d'Este (sfatuit de Ludovic al XII-lea) cere dublul celor 100.000 de ducati oferiti de papa, in plus alte beneficii pentru ducat, rude si prieteni. In iulie 1501, in timpul tratativelor, pentru a dovedi ca Lucretia e capabila de mari responsabilitati, si deci demna ducesa d'Este, ii incredinteaza conducerea Vaticanului, in timp ce el pleaca la Sermoneta. Casatoria prin procura are loc la Ferrara in 1 septembrie 1501, iar patru zile mai tarziu, cand vestea ajunge la Roma, poporul sarbatoreste, iar Lucretia merge sa multumeasca fecioarei la basilica di Santa Maria del Popolo. La jumatatea lunii decembrie, escorta din Ferrara condusa de cardinalul Ippolito d'Este, fratele lui Alfonso, ajunge la Roma. La prezentarea oficiala a Lucretiei, rudele sotului raman uimite si fermecate de splendoarea femeii. In seara de 30 decembrie primeste binecuvantarea nuptiala. Zilele urmatoare toata lumea sarbatoreste, iar banii din dota Lucretiei sunt numarati cu atentie. La 6 ianuarie, dupa ce isi saluta familia si prietenii, se retrage de o parte cu papa si Cesare si vorbesc incet in dialect valencian. Apoi cu voce tare, in italiana, papa ii spune sa stea linistita si sa-i scrie pentru orice ar dori, pentru ca ea absenta va face mult mai mult din ce ar face prezenta. In final, primeste binecuvantarea papala si pleaca la Ferrara in timp ce la Roma incepe sa ninga. In 31 ianurie, dupa ce a traversat centrul Italiei, trecand prin Urbino si Bologna, se opreste la Bentivoglio, unde Alfonso ii vine in intampinare. Lucretia isi primeste sotul cu respect si acesta, dupa o conversatie de doua ore, pleaca la Ferrara. In 1 februarie, la Malalbergo, o intalneste pe cumnata ei, Isabella d'Este, cu care va avea un raport de secreta rivalitate: pana la sfarsit vor lupta pentru rolul de prima doamna la curtea d'Este. La Torre de Fossa Lucretia intalneste restul familiei d'Este si curtea din Ferrara. La 2 februarie Lucretia isi face o intrare solemna in Ferrara, primita cu bucurie de locuitorii orasului. Dupa o receptie fastuoasa se retrage in apartamentele ei, unde dupa putin timp ajunge si Alfonso.

Noua viata la curtea d'Este

Dupa sarbatoririle fastuoase datorate nuntii, curtea din Ferrara isi reia ritmurile cotidiene. Lucretia incearca sa se adapteze noului mediu, dar la putin timp apar dezacorduri cu ducele Ercole. Cei 10.000 de ducati pentru cheltuieli i se par putini Lucretiei, in comparatie cu dota enorma pe care o adusese casei de Ferrara. Toanele sale proaste se reflecta si asupra raporturilor cu gentilomii si doamnele de la curtea din Ferrara. Acestia se plang ca ea prefera doamnele spaniole si romane. Pentru Lucretia nu e importanta popularitatea, cat dorinta de a crea in jurul sau un cerc de persoane de incredere. In primavara ramane insarcinata, dar sarcina e dificila si din cauza vestilor primite despre jafurile facute de trupele lui Cesare la Urbino, oras unde a fost primita cu mult fast cu putin timp in urma. La aceste fapte se adauga gasirea cadavrului lui Astorre Manfredi in Tibru, care era de mult timp prizonier la Castelul Sant'Angelo. Cele intamplate pun familia Borgia intr-o lumina proasta. In vara, Lucretia se imbolnaveste de o epidemie de febra ce lovise Ferrara in acea vreme. In 5 septembrie e cuprinsa de convulsii si naste o fetita moarta. Petrece convalescenta la manastirea Corpus Dominis. La plecare si la intoarcere este aclamata de popor, iar curtenii o primesc bine. Faptele razboinice ale lui Cesare duc faima familiei la apogeu, insufland teama, ceea ce face ca si Lucretia sa fie luata mai mult in considerare de familia d'Este. Din moment ce ducele Ercole (socrul sau) e vaduv, incepe sa fie numita ducesa si sa ocupe posturi reprezentative la celebrarile oficiale. Datorita dragostei sale pentru cultura, Lucretia face din curtea de Ferrara un centru cultural. Printre literati se numara si Ercole Strozzi, pe care-l ia sub protectia ei, oferindu-i prietenia sa.nEl ii spune Lucretiei de depozitele venetiene, nu departe de Ferrara, unde ea il trimite sa cumpere pe datorie stofe regale si brocart-uri aurite. Ca sa se razbune pe socrul avar, cheltuielile sale depasesc cu mult cele permise. Tot Strozzi i-l prezinta pe umanistul Pietro Bembo, prietenul lui. Prestigiul intelectual, acompaniat de prestanta fizica fac impresie asupra Lucretiei si incepe cu el o stransa corespondenta. Dupa cateva luni, dragostea platonica dintre cei doi devine mai pasionala, dupa cum arata corespondenta lor, incat atunci cand poetul se imbolnaveste in iulie 1503, ea merge sa-l viziteze. La Medelana, unde se refugiase curtea din Ferrara din cauza ciumei, Lucretia primeste vestea mortii papei Alexandru al VI-lea, mort in 18 august. In mare doliu, nici un membru a familiei d'Este nu o consoleaza. Singurii care-i stau alaturi sunt Ercole Strozzi si Pietro Bembo. Bembo ii scrie sa nu se arate prea disperata, ca sa nu iasa vorbe ca ar fi ingrijorata de teama de a nu fi repudiata de sot. Lucretia nu reusise inca sa-i dea un mostenitor sotului, dar reusise sa se faca iubita de socru si de poporul din Ferrara. Problemele familiei Borgia cresc atunci cand dupa scurtul pontificat a lui Pius al III-lea, este ales papa Iulius al II-lea, inamic declarat al familiei Borgia. Noul papa ii porunceste lui Cesare sa restituie statului pontifical toate teritoriile cucerite in Romagna. Cesare refuza si este ajutat de Lucretia, care angajeaza o armata de mercenari platiti de ea. Republica Venetia se aliaza cu papa si ajuta multi nobili sa-si redobandeasca proprietatile luate de Cesare, dar armata Lucretiei reuseste sa-i invinga pe venetieni, aparand Cesena si Imola. Lucretia se ocupa de destinul fiului sau Rodrigo si de l'Infans Romanus Giovanni Borgia, fratele sau vitreg. Ducele Ercole nu este de acord ca cei doi copii sa vina la Ferrara si sugereaza sa fie trimisi in Spania. Dar ea se opune si incredinteaza copilul rudelui fostului sot, in acest mod poate pastra proprietatile napolitane. Giovanni Borgia in schimb, creste la Carpi impreuna cu Girolamo si Camilla, doi fii ilegitimi a lui Cesare, avuti cu o doamna de companie a Lucretiei. Papa Iulius al II-lea se plange ducelui Ercole de comportamentul Lucretiei, dar acesta ii raspunde ca el nu are nici o vina pentru ca armata e platita de ea. Chiar daca o sprijina in secret pe Lucretia, preferand ca Romagna sa fie dominata de mici nobili, decat de papa sau puterea vecina, Venetia. Totusi, Cesare este arestat si nevoit in schimbul libertatii sa accepte cateva pretentii ale papei. Iesit din inchisoare, se refugiaza la Neapole, unde este arestat cu complicitatea lui Sancha d'Aragona si a sotiei lui Giovanni Borgia si inchis in Spania. La 25 ianuarie 1505, ducele Ercole, bolnav, moare, iar Alfonso este incoronat duce. Dupa ceremonie Alfonso si Lucretia sunt aplaudati si ovationati de popor.

Ducesa de Ferrara

Devenita ducesa, din respect pentru noul titlu si pentru a linisti banuielile lui Alfonso, Lucretia decide poate de comun accord, sa puna capat relatiei cu Bembo. In februarie 1505, poetul ii dedica Gli Asolani, opera plina de dragoste. Bembo se muta la Urbino si pana in 1513 continua sa corespondeze, mentinand tonuri formale. In 19 septembrie 1505, la Reggio, naste un fiu botezat Alessandro, care de constitutie slaba moare dupa o luna. Lucretia sufera mult, e a doua oara cand nu reuseste sa dea un mostenitor familiei d'Este. Cumnatul sau, Francesco al II-lea Gonzaga, marchiz de Mantua, incearca s-o consoleze spunandu-i ca va interveni pentru ca Cesare sa fie eliberat. Intre cei doi cumnati se naste o prietenie puternica. Francesco o invita la Borgoforte, iar ea accepta bucuroasa. Apoi se duc la Mantova, la Isabella d'Este cumnata sa, care ii arata saloanele, operele de arta, bogatiile familiei Gonzaga, aratandu-si superioritatea ducesei de Ferrara. Spre sfarsitul lui 1506, papa cucereste Bologna. Intre timp, Cesare evadeaza din inchisoare si se refugiaza la cumnatii sai d'Albret in Navara. Fericita de eliberarea lui Cesare, in timpul carnavalului din 1507 se distreaza mult, bucuroasa si de prezenta cumnatului Gonzaga de care se simtea tot mai apropiata. Danseaza cu atata forta cu Francesco Gonzaga incat pierde copilul. Sotul o considera vinovata de cele intamplate, dar ea se pune repede pe picioare si continua sa se distreze. In primavara, Alfonso pleaca la Genova, unde se gasea Ludovic al XII-lea, lasand-o pe Lucretia sa guverneze ducatul. La 20 aprilie soseste Juanito Grasica, scutierul fidel a lui Cesare, aducand vestea mortii acestuia. Lucretia, prudenta, nu-si arata durerea, dar in timpul noptii doamnele sale de companie o aud plangand in camera sa. In vara lui 1507, dupa intoarcerea sotului ramane insarcinata. Se ingrijeste cu atentie in timpul sarcinii, dar inainte de a naste, Alfoso pleaca la Venetia. Chiar daca motivul calatoriei este real, se pare ca nu vrea sa asiste la pierderea unui alt mostenitor. Lucretia naste un fiu sanatos si robust, viitorul Ercole al II-lea si se insanatoseste repede dupa nastere. Deja din vara lui 1507 relatia dintre Lucretia si cumnat devine din ce in ce mai pasionala si secreta si probabil cei doi s-au intalnit in secret. Riscurile acestei relatii erau mari, data fiind si rivalitatea dintre marchiz si ducele Alonso. In saptamanile care au urmat nasterii, e interceptata o scrisoare a Lucretiei, in care ea isi exprima speranta intr-o impacare intre cei doi, astfel Gonzaga putea s-o viziteze fara sa se ascunda. Un anume Masino del Forno, (intim al cardinalului Ippolito) ii intinde o capcana lui Gonzaga, atragand-ul la Ferrara, pentru a dovedi relatia cu Lucretia. Planul da gres, iar Lucretia, Francesco si Ercole Strozzi (care avea rol de mesager) devin mai prudenti si incep sa arda scrisorile dupa ce le-au citit. In 6 iunie 1508 este gasit in oras cadavrul lui Ercole Strozzi, strapuns de 22 de lovituri de cutit. Chiar daca Strozzi era unul dintre cei mai importanti oameni din Ferrara, nu are loc nici o ancheta si aceasta moarte a ramas invaluita de mister. Indurerata din cauza asasinatului, continua totusi corespondenta cu Gonzaga, cu ajutorul lui Lorenzo Strozzi, fratele lui Ercole. Tot in 1508 ea il primeste la curtea sa pe Erasmus din Rotterdam. Intre timp Papa, ajutat de marile puteri europene, declara razboi Venetiei. Alfonso este pus la conducerea armatei papei, iar Lucretia ajutata de 10 cetateni din consiliu guverneaza ducatul in absenta sotului. Artileria papei, condusa de Alfonso, ii invinge pe venetieni, dar la 9 august 1509 Francesco cade prizonier in mainile venetienilor. Lucretia, care in 25 august da nastere unui copil (viitorul cardinal Ippolito al II-lea d'Este), este singura care-l contacteaza si se preocupa de el in timpul captivitatii. Terminata cu succes campania militara impotriva Venetiei, papa rastoarna aliantele politice si ataca Franta. Alfonso refuza sa-l tradeze pe Ludovic al XII-lea, iar papa il excomunica. Francesco Gonzaga este eliberat dupa ce papa Iulius al II-lea ii cere sa-i trimita ca ostatic propriul fiu, Federico. Apoi biserica il pune la conducerea armatei, pentru a ataca Ferrara. De acord cu sotia Isabella, gaseste o scuza pentru a nu ataca ducatul cumnatilor. Intre timp, Alfonso cu ajutorul francezilor apara Ferrara, invingand trupele papei la Fosso Geniolo in 11 februarie 1511. Lucretia, ca o perfecta castelana, ii primeste pe invingatori cu mari onoruri si banchete. In 22 mai papa pierde Bologna, iar Lucretia se retrage la San Bernardino pentru probleme de sanatate. In 1512 moartea lui Gastone de Foix il face pe Ludovic al XII-lea sa se retraga. Alfonso, ramas singur, decide sa mearga la Roma sa faca penitenta inaintea papei. Acesta ii cere printre altele sa-i cedeze ducatul de Ferrara, oferindu-i in schimb Asti. Inainte de a da un raspuns, Alfonso fuge ajutat de Fabrizio Colonna. In timp ce era preocupata de sot, Lucretia primeste vestea mortii lui Rodrigo, fiul avut cu cel de-al doilea sot. Chiar daca era departe, ea se ocupase mereu de copil. Doborata de durere, se retrage la conventul San Bernardino pentru o luna. Doar intoarcerea lui Alfonso la Ferrara o inveseleste. La moartea lui Iulius al II-lea in 1513, care punea la cale un alt atac impotriva familiei d'Este, Ferrara este entuziasmata. Datorita lui Pietro Bembo, secretar particular al noului papa Leon al X-lea care apartine familiei Medici, Ferrara si Mantova se reconciliaza cu cetatea sfanta. In 1516 soseste la curtea din Ferrara Titian, iar Lucretia ii comanda variate lucrari. Acesta, inspirat de ea picteaza Amor sacro e Amor profano. Dupa 4 ani de razboaie, Lucretia e schimbata: poarta mereu sub haine un ciliciu, nu mai poarta rochii decoltate, merge des la biserica, asculta slujbe religioase in timpul meselor. Intr-un final adera la cel de-al treilea ordin franciscan, impreuna cu marchizul de Mantua. Toate acestea nu o impiedica sa ramana de mai multe ori insarcinata: in 1515 da nastere unei fetite, botezata Eleonora, iar in 1516 unui fiu, Francesco. Numeroasele sarcini alternate cu avorturi nu-i altereaza frumusetea, dar ii slabesc mult sanatatea. Cand Leon al X-lea are intentia sa atace Ferrara, Alfonso merge la curtea regelui Francisc I al Frantei impreuna cu Giovanni Borgia, l'Infans Romanus, (care era de mult timp sub protectia Lucretiei si a lui Alfonso la Ferrara), unde cere si obtine protectie. Intre timp, Lucretia sufera pierderea unor persoane dragi: in 1516 moare fratele sau Gioffre, in 1518moare mama sa Vannozza dei Cattanei, in 29 martie 1519 moare Francesco Gonzaga. Primavara lui 1519 este foarte dificila, fiind din nou insarcinata si foarte obosita, sta la pat. In 14 iunie da nastere unei fetite, Isabella Maria, dar ducesa se imbolnaveste, face septicemie si pentru a-i usura chinurile i se taie parul. In 22 iunie, dicteaza o scrisoare catre papa in care cere iertarea pacatelor, iar apoi semneaza testamentul inaintea sotului. Moare in 24 iunie 1519 in varsta de 39 de ani. Lasand familia si orasul intr-un doliu profund, este inmormantata la manastirea Corpus Domini, imbracata in uniforma calugaritelor din al treilea ordin franciscan.

(Va urma)