LITEROMANIA: Ce vrem oare de la nemurire? (Autor: Peter Demeny)
Sunt in deriva cu nemurirea asta. Ma uit la celebra fotografie cu Caragiale, Cosbuc, Vaida-Voevod si Vlahuta. Toti sunt nemuritori. Acest adjectiv nu are grade de comparatie. Nu poate fi unul mai nemuritor decat celalalt. Dar stie si Grivei, caine vagabond, ca nenea Iancu e cel mai mare, cel putin din punct de vedere literar - cum zice vorba, nu poti compara mere cu pere, adica pe scriitori cu politicienii. Vlahuta e autorul unor versuri mediocre si al unei carti pline de patetisme, iar Cosbuc, un mare poet desuet. Vara, Pasa Hassan si celelalte sunt poeme pe care le ingan mereu (Salbatecul voda e-n zale si-n fier,/ si zalele-i zuruie crunte), dar care nu ma impresioneaza ca Oda lui Eminescu sau psalmii lui Arghezi. Si ce vrem oare de la nemurire? E tot atat de nedreapta ca si murirea. E nemuritor si Ceausescu, si Churchill, si Gheorghe Dinica, si Silviu Stanculescu, si Hortensia Papadat-Bengescu, si Magda Isanos. Cine ar sustine ca inseamna acelasi lucru pentru domeniile lor? Cred ca este o dorinta meschina si mult prea umana in acelasi timp: sa facem ordine peste tot, chiar si acolo unde nu ne fierbe oala.

(Sursa: litero-mania.com)