Areta Sandru (25 iulie 1950, Lazuri, judetul Satu Mare - 18 mai 1991, Bucuresti) este o prozatoare. Este fiica Clemantei Sandru (nascuta Tomescu), educatoare, si a lui Erast Sandru, invatator. La Bucuresti va absolvi in 1969 Liceul I.L. Caragiale, iar in 1973 Facultatea de Filologie, sectia romana-italiana. Un timp profesoara la scoli generale (1975-1979), va intra apoi in presa, ca redactor la Scanteia tineretului (1980-1989) si la Tineretul liber (1989-1991). Incercari, cu poezie, publica in revista Funigei a Liceului I.L. Caragiale, insa adevaratul debut se produce cu proza, la Luceafarul, in 1970, fiind prezentata de Fanus Neagu.
Alternarea continua a planurilor, a perspectivei temporale, aglomerarea halucinanta a detaliilor si caracterul fantomatic al unor personaje dau senzatia instabila, plutitoare, a visului. Areta Sandru a lasat in manuscris un volum de poezie. Acesta urmeaza a fi publicat in curand de fiica sa, Mireille Astrid Popa.

Iata unul dintre poemele semnate Areta Sandru.

Intrebare

- Se face iarna, copacii pleaca din tara de la noi?
- Nu, ei raman, pleaca doar pasarile,
Mai raman niste vrabii, voi dati-le paine;
Copacilor si vrabiilor li se spun povesti,
Ca sa nu inghete in noptile cu eclipsa de luna.
- Se face iarna, copacii pleaca din tara de la noi? - ma-ntrebau copiii somnorosi la culcare.
- Nu, ei raman, pleaca doar pasarile.
Sa le tinem pumnii cand vor zbura peste mare...