A devenit o traditie anuala lansarea unui nou volum de poezie de catre deja consacrata Eva Constantinescu. Volumul Departe de luna, suspinand incheie o trilogie imaginara in care Eva Constantinescu imblanzeste, pe rand lumea, timpul si dorul, eliberandu-se astfel, prin poezie, de apasarea marilor sale interogatii. Dorul, adanc si tumultos, o atrage pe poeta intr-un joc dureros si mistuitor intre A fost sa fie si nu a fost sa fie, intre Vreau sa te uit si Esti langa mine.
- Vreau sa te uit, sa nu mai stiu de tine/ De-ai fost ori de n-ai fost, de te-am visa/ Dar vorbele-s nebune, sa le arunc imi vine,/ Ori sa le spal si-n graba, la uscat.
Cu toate acestea, cu o cochetarie dulce-amara, poeta revine si spune:
- N-am sa te pot uita, dupa cum stii./ Vor trece ani si ani cum au trecut/ O broderie veche cu firul descusut/ Va contura raspantii de vise inca vii.
Poem, dupa poem, Eva Constantinescu se revolta intai fata de ceea ce clipa, in vremelnicia ei, i-a furat, fata de dragostea gasita, dar netraita, dar, prin forta cuvintelor gaseste calea de a se ridica, din nou, deasupra vremurilor. S-ar putea spune ca DEPARTE DE LUNA SUSPINAND este o poveste despre suflete pereche care se intersecteza la un moment dat, se recunosc, dar care nu isi implinesc iubirea in lumea aceasta, poate pentru a o proteja de nimicnicia ei. Eva Constantinescu descopera ca marea iubire are nevoie de un alt loc, deasupra texturii intamplarii, de un alt univers in care sufletele nu imbatranesc niciodata si in care sufletul pereche este mereu prezent:
- Esti langa mine in fiecare zi/ De cand te stiu, mereu ai fost./ Ai dat zilelor mele tainic rost/ Si poate harul de-a ma implini.
Asteptam, cu mare interes, viitorul volum al Evei Constantinescu pentru a descoperi noile teme ale poetei si textura rafinata si viguroasa a talentului acesteia.