Pe blogul Pagini de istorie locala, Constantin Tudor publica un nou episod din serialul sau foarte bine documentat, intitulat: O istorie a Calarasiului in imagini fotografice de ieri si de azi, si pe care il puteti citi in continuare. Episodul de azi este dedicat celui mai important edificiu din centrul orasului Calarasi - Palatul Administrativ, o cladire emblematica - si Casei Prefectului, un edificiu la fel de frumos din punct de vedere arhitectural, situat in spatele Palatului.

1. Cladiri reprezentative

PALATUL ADMINISTRATIV SI JUDECATORESC

Din punct de vedere administrativ teritoriul care intra astazi in componenta municipiului Calarasi a facut parte din fostul judet Ialomita, judet atestat documentar in anul 1470, cand avea resedinta la Orasul de Floci, pe malul Dunarii, locul in care avea sa se nasca Mihai Viteazu in anul 1558, ca fiu al Teodorei, vaduva si frumoasa negustoreasa, cum o numea cronicarul Radu Popescu. Aici, la Orasul de Floci, avea sa ramana capitala fostului judet Ialomita, pana dupa razboiul ruso-turc din anii 1769-1774, cand localitatea va fi pustiita, locuitorii sai refugiindu-se in localitatile din jur. In aceste conditii in anul 1775, domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti hotaraste mutarea capitalei fostului judet Ialomita la Urziceni, un targusor aflat in apropierea Bucurestiului, unde se si instaleaza ispravnicul de judet, cel care conducea judetul in numele domnitorului si era responsabil si de judecarea unor cauze, in numele domnitorului, precum si de strangerea darilor datorate domniei. Odata cu aplicarea Regulementului Organic in Muntenia, la 13 iulie 1831, la Urziceni se infiinteaza Ocarmuirea de judet, condusa de un ocarmuitor, care avea cam aceleasi atributii ca prefectul de mai tarziu. Aceleasi prevederi regulamentare infiintau in capitalele de judet tribunalele judetene si politiile judetene, institutii moderne care se ocupau de asigurarea ordinii publice si de infaptuirea justitiei la nivel local. La 14 aprilie 1833, guvernatorul rus Kiseleff hotaraste mutarea capitalei fostului judet Ialomita de la Urziceni la Calarasi, calitate pe care Calarasiul o pastreaza pana in anul 1950, cand se infiinteaza regiunile pe teritoriile administrative ale fostelor judete, astfel ca in perioada 1950-1952 Calarasiul este capitala Regiunii Ialomita. Dupa septembrie 1952 si pana in februarie 1968, cand se reinfiinteaza judetele, Calarasiul este investit drept resedinta a Raionului Calarasi, care facea parte din marea Regiunea Bucuresti. Consecinta a Hotararii adoptata de Kiseleff in aprilie 1833, sediile ocarmuirii de judet, tribunalului judetean si politiei judetene se stabilesc in Calarasi. Dar targusorul Calarasi, dezvoltat pe mosia Spitalului Coltea din Bucuresti si investit acum cu calitatea de oras resedinta de judet nu dispunea de cladiri publice de nici un fel, iar casele mai acatarii erau inca ocupate de trupele rusesti stabilite aici pentru a tine sub observare miscarile trupelor turcesti din jurul Silistrei. In aceste conditii greu s-au gasit sedii atat pentru Ocarmuire, cat si pentru Tribunal si Politie. Iata ce scrie in acest sens Pompei Samarian:
- Dupa multa truda s-a hotarat sa se ia casa in care era comandirul strajii pamantesti, maiorul Filipescu, casa proprietatii, in care sta arendasul Grigore Poenaru si casa in care era cafeneaua unuia Stefan Vasiliu.
Cum spatiile erau insuficiente, ocarmuitorul Dimitrie Polizu, primul ocarmuitor care a functionat la Calarasi pana in 1836, trimite o adresa autoritatilor centrale de la Bucuresti prin care solicita sprijin financiar pentru ridicarea la Calarasi a unei cladiri in care sa functioneze institutiile judetului. Vor urma si alte interventii scrise, ramase insa fara rezultat, situatie in care atat Ocarmuirea(Prefectura din 1864), Tribunalul, Politia cat si alte institutii judetene, infiintate dupa aplicarea Legii comunale din 1864, vor functiona multa vreme in spatii inchiriate. Aceasta situatie a durat pana la 1891, cand pe 19 iulie se perfecteaza formalitatile legale prin care Primaria Calarasi vindea Prefecturii judetului un teren de 26.999 m.p., identificat pe planul orasului drept Piata Carol I, cu obligatiunea pentru judet ca pe locul vandut sa construiasca Palatul Administrativ si Judecatoresc, a face gradina publica pe locul ce ar ramanea neocupat cu facerea Palatului.
Prefectura Calarasi cu sprijinul Ministerului de Interne face apel in anul 1894 la vestitul arhitect mehedintean Alexandru Savulescu, nimeni altul decat cel de pe ale carui planuri a fost ridicat in anul 1900 Palatul Postei din Bucuresti, actualul sediu al Muzeului National de Istorie, pentru a face planurile Palatului administrativ si judecatoresc de la Calarasi, precum si a Casei prefectului, care urma sa faca parte din acelasi ansamblu arhitectural. Cum arhitectul stia ca orasul Calarasi se dezvoltase pe o fosta proprietate a Spitalului Coltea din Bucuresti, a tinut ca o parte din arhitectura exterioara a Palatului de la Calarasi sa reproduca elemente arhitecturale ale cladirii Spitalului Coltea, dupa cum avea sa remarce si marele nostru istoric Nicolae Iorga in anul 1910, cand facea prima deplasare la Calarasi. Licitatia de constrire a Palatului de la Calarasi este adjudecata de antreprenorul italian Giuseppe D. Ciconi, devenit ulterior calarasean prin casatorie. Pe data de 11 iunie 1895, incepeau oficial lucrarile de constructie a Palatului administrativ si judecatoresc, precum si a Casei prefectului, aceasta din urma fiind finalizata deja in octombrie 1896, Palatul fiind dat in folosinta mai tarziu, pe 21 ianuarie 1898. Proiectata in stil neoclasic, cladirea era compusa din demisol partial, parter si etaj, avand in totalitate 58 de camere. De o frumusete deosebita erau Sala mare de judecata, cu ornamente interioare si lampadare din clestar, intrarea principala cu holul, scarile de acces la etaj si loggia. Cladirea a fost reabilitata in mai multe randuri. O prima lucrare importanta a avut loc in anii 1957-1958, cand s-au introdus ancorajele de otel pentru consolidarea rezistentei. Afectata serios de cutremurul din martie 1977, partea de sud, in care functiona Tribunalul si Sala mare de sedinte au fost reabilitate pana in anul 1980. Acum s-a refacut stucatura originala a cladirii si s-a aplicat o foita de aur, conform planurilor originale, care din pacate azi nu se mai pastreaza. O ultima lucrare de consolidare si reabilitare a fost inceputa in anul 2005, in baza unui grant in valoare de 2 milioane de dolari, acordat de Banca Mondiala, lucrari nefinalizate, din pacate. De la darea in folosinta si pana astazi, in Palatul administrativ si judecatoresc au functionat urmatoarele institutii si organizatii:
-Prefectura judetului Ialomita(1898-1949)
-Comitetul provizoriu al judetului Ialomita(1949-1950)
-Sfatul popular al Regiunii Ialomita(1950-1952)
-Sfatul popular al raionului Calarasi(1952-1968)
-Consiliul popular al municipiului Calarasi(1968-1981)
-Comitetul municipal PCR Calarasi(1968-1981)
-Consiliul popular al judetului Calarasi(februarie 1981-22 decembrie 1989)
-Primaria judetului Calarasi(27 decembrie 1989 - martie 1990
-Prefectura judetului Calarasi(martie 1990 - prezent)
-Consiliul judetean Calarasi(martie 1992 - noiembrie 1997)
-Tribunalul judetului Ialomita(1898-1950)
-Tribunalul Regiunii Ialomita(1950-1952)
-Tribunalul raionului Calarasi(1952-1968)
-Tribunalul judetului Ialomita(1967-1977). Dupa cutremurul din 1977 sediul Tribunalului judetului Ialomita se muta intr-o cladire de pe str. Pompieri, unde functionase un Dispensar stomatologic. Cladirea era langa fostul Restaurant Pausania(vezi fotografia de mai jos). Din 1979 sediul Tribunalului Ialomita se muta la Slobozia, unde se finalizasera lucrarile de constructie ale unui sediu nou.
-Judecatoria Calarasi(1951-1977).
In Casa Prefectului, dupa 1949, au functionat urmatoarele institutii:
-Casa Pionierilor Calarasi(1949-1980)
-Comitetul judetean UTC Calarasi(1981-1989)
-Institutul FORDOC(1993-2013)
-Compartiment al Agentiei de dezvoltare Sud Muntenia(2013-in prezent)

In final, prezentam cateva fotografii de epoca al Palatului administrativ si judecatoresc si ale Casei Prefectului.

Post scriptum: Multumesc prietenilor mei, istoricul Nicolae Tiripan si lui Florin Radulescu-directorul Muzeului municipal Calarasi pentru informatiile si imaginile fotografice din Colectia Marius Popescu-Calarasi, oferite cu multa generozitate intru sprijinirea acestui proiect virtual.

APEL CATRE CALARASENI Fac pe aceasta cale un Apel prietenesc la toti cei care detin fotografii de ieri si de azi din Calarasi, reprezentand cladiri sau aspecte din diferite domenii de activitate (economie-cultura-sport-personalitati) sa mi le trimita in format digital (scanate sau fotocopiate), la urmatoarea adresa de mail: [email protected]. Intentionez sa realizez in spatiul virtual o FOTOTECA TEMATICA A CALARASIULUI, o provocare la care va rog sa-mi fiti partasi. Toate numele celor care-mi vor trimite fotografii in format digital vor fi mentionate atunci cand voi publica fotografiile respective. Va multumesc anticipat!

(Sursa: costeldudor.com)