Areta Sandru: Dincolo de fereastra
E greu sa crezi ca nu vei ramine toata viata ancorat in Sirius, e greu sa crezi ca miine n-ai sa te mai poti da in scranciob, e greu sa crezi toate acestea si multe altele, pentru motivul inexplicabil ca e greu si atit.
Si vine un timp cind regasesti pe undeva un scrinciob, e drept, putin schimbat, si descoperi un Sirius, desigur ceva mai putin stralucitor, dar ce importanta au toate acestea, principalul e ca lucrurile se numesc la fel si au fost regasite, echilibrul putin restabilit. Echilibrul ? te intrebi ciudat si repeti din nou, aproape nedumerit, cu o voce metalica : echilibrul ? Ei bine, da, echilibrul ! Si-apoi te calmezi incet, poate aprinzi o tigara cu privirea indreptata spre un tablou pe care nu-1 vezi, dai din umeri - gest mult prea obisnuit cind ocolesti un raspuns - si te odihnesti pasiv intr-un fotoliu, cind nervii tai, incordati deja, se gindesc sa se destinda intr-un scrinciob. Scrinciob, ai spus ? Si-ti regasesti cuvintele si gesturile de demult, uitate - si tigara toarce fumindu-se singura pe marginea scrumierei verzi. Dar tu nu mai vezi nimic, poate in camera s-a facut intuneric sau poate s-a facut frig sau poate amindoua la un loc si tigara s-a stins intre timp, dar ce importanta are, pachetul e aproape plin pe marginea mesei si e atit de usor sa-1 iei si sa-ti aprinzi alta. Si totusi, mai stai putin in fotoliu - retineti, intr-un fotoliu - si-ti spui ca ar fi bine sa deschizi fereastra, e prea mult fum in odaie si-apoi dincolo de fereastra ai putea sa vezi Sirius, ei bine, Sirius, si nu inteleg de ce tresari.

(Fragment din schita Dincolo de fereastra, din volumul Valiza cu zapezi, de Areta Sandru, Editura: Junimea, 1977)