Cel mai mult iubesc SOARELE!
In ecologia starilor sufletesti, as aprecia ca Soarele este corespondentul Starii creatoare. In Starea creatoare este activata puterea noastra de-a ne exprima, de a intelege si de a realiza. In aceasta stare avem senzatia ca niciun obstacol nu e de netrecut, niciun scop nu e de neatins. Ador soarele! De altfel, mi se pare si firesc sa fie asa: sunt nascuta vara, in cea mai frumoasa si insorita luna a anului, copilul meu de asemenea, imi place lumina, cel mai bine lucrez ziua, sunt privighetoare, nu bufnita, imi place sa ma imbrac in portocaliu, am un inel cu piatra soarelui la care tin enorm (mi l-a daruit sotul meu!), imi plac trandafirii galbeni si uneori imprastii raze. Dintre multiplele terapii folosite pentru ameliorarea starilor deprimante, as aminti aici terapia cu lumina. Eu nu o folosesc, dar sunt o adepta a ei. Lumina, si implicit soarele, regleaza nivelul de serotonina din creier, ajuta la conturarea unei stari de optimism si buna dispozitie. Ca psiholog, eu folosesc terapia prin cuvant, cred in puterea izbavitoare a cuvintelor, asa cum cred in puterea de transformare si de reinventare a fiecarui om. Dintre toate artele, pictura mi-e cea mai aproape de suflet. Psihologia si pictura reprezinta modul meu de a da mana cu lumea. Mi-aduc aminte ca eleva fiind, eram laudata pentru picturile mele si pentru maiestria cu care aranjam culorile. Cel mai des desenam soarele. Si intotdeuna il impodobeam cu o multitudine de raze ca niste gene rimelate si mereu ii desenam ochi jucausi si gura zambitoare. Era felul meu de a vedea lumina chiar si pe o plansa de desen. Ulterior, ajungand psiholog, mi-am dat seama ce importanta e lumina in suflet, in ganduri, in viata. Ca terapie prin arta folosesc cel mai des pictura. Terapia prin arta este benefica pentru copii, adolescenti si persoane care se confrunta cu dificultati in a-si spune de deschis problemele sufletesti. Intotdeuna urmaresc daca e prezent vreun soare in desen. In metodele mele de evaluare clinica folosesc, bineinteles, si testele proiective. Dintre toate, cel mai des Testul arborelui. Poate nu este cel mai sigur, dar cu siguranta ofera niste concluzii bine intemeiate despre un psihic in deriva. Daca as putea as inventa un test proiectiv intitulat Testul soarelui. In loc de un copac, un pacient sa-mi deseneze un soare. La un seminar de artterapie la Spitalul Obregia, am rugat niste copii sa-mi deseneze un soare. Mai am si-acum desenele lor. Un soare este negru cu sageti in loc de raze, iar alt soare este albastru si plange. Nici nu e nevoie sa fii psiholog pentru a trage niste concluzii. Desenul, in diferitele sale forme mai mult sau mai putin artistice, a reprezentat dintotdeuna o modalitate fundamentala de expresie a trairilor, a atitudinilor, sau a modului de gandire a omului. Urmatoarea expozitie personala de grafica va avea ca tema centrala SOARELE. Ador soarele si vreau sa se stie acest lucru. Inchei cu un sfat: nu mai fiti invidiosi! Invidia va imbatraneste. Iubiti soarele! Se va vedea pe chip. Veti fi mai frumosi, mai luminosi si mai armoniosi, acceptand mai usor confuziile vietii, incertitudinile inerente si succesul celorlalti! FITI LUMINOSI!
Psiholog Adriana Savu

(Sursa: psihologadrianasavu.wordpress.com)