Premiul Nobel pentru Literatura, 1976
Eroul romanului Traieste-ti clipa, o capodopera a literaturii americane, Tommy Wilhelm, realizeaza ca tot ce a facut in viata a ajuns la un punct in care se dezintegreaza si acest lucru il umple de disperare. Totul se prabuseste in fata ochilor sai, pe masura ce ranile trecutului se deschid incrancenate. Dorinta lui adanca este sa traiasca adevarata masura a dragostei si respectului, printre ruinele unei vieti care parca nu a fost niciodata in intregime a lui. Laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1976, Saul Bellow a contribuit la dezvoltarea literaturii americane prin extraordinarul sau talent de romancier, nu prin opiniile sale. Toate personajele lui sunt barbati lucizi si sensibili ce incearca sa gaseasca raspunsuri la problemele omenirii dar si la problemele lor. Bellow reuseste sa cuprinda pulsul vietii americane urbane plina de oameni obisnuiti, escroci si nebuni. Povestea lui Tommy Wilhelm si claustrofobia sa disperata sunt prezentate printr-un dialog plin de umor si descrieri incantatoare ale vietii americane contemporane. Daca ati citit Darul lui Humboldt, probabil cea mai iubita carte a lui Saul Bellow, stilul scriitorului american vi se va parea familiar inca de la primele pagini ale romanului Traieste-ti clipa. Aceeasi scriitura subtila, acelasi ton difuz al povestilor care nu se grabesc sa se dezvaluie si noi - intotdeauna noi si minunate - fragmente literare care sa ne inspire. Eroul acestui roman este ilustrarea vie a faptului ca Visul American, realizabil in goana necurmata dupa bani si succes, poate sa si distruga, nu doar sa conduca la biruinte stralucitoare. Fiu al unui medic respectabil, care mai are o fiica, artista neinteleasa in cautarea unei glorii iluzorii, Tommy (Wilhelm) Adler renunta la studii si in goana dupa succes imediat, cade in plasa unui fals agent de la Hollywood; bineinteles ca si putin balbait fiind, nu are cum sa aiba nici-un fel de succes. In cele din urma pleaca de acolo cu nostalgia faptului ca era cat pe ce sa joace in cine stie ce mare film de reusita si intra iremediabil pe o panta lina a insuccesului deplin. Rand pe rand isi rateaza casnicia, orice inceput de cariera, este in final escrocat si de o ramasita de bani pe care o mai avea, ajunge sa locuiasca intr-un hotel pentru persoane varstnice, hotel unde locuia si tatal sau. Ramas fara o letcaie si presat de sotia sa, sa-i trimita pensia de intretinere pentru ea si pentru cei doi copii ai lor, isi roaga tatal sa il ajute. Tatal sau spuse:
- Nu-ti pot da nici-un ban.N-as mai termina o data ce as incepe. Tu si cu sora ta ati fi in stare sa-mi luati si ultimul dolar. Mai traiesc inca, n-am murit. Mai sint inca aici. Viata nu mi s-a incheiat. Sint la fel de viu ca tine si ca oricare altul. Si nu vreau sa car pe nimeni in spinare. Hai, pleaca! Si-ti dau si tie acelasi sfat. Sa nu cari pe nimeni in spinare.
Ce mai are eroul nostru de facut ? Rataceste pe strazi la intimplare, si nimereste la un templu unde se desfasura o ceremonie de inmormintare, a unui necunoscut.
- Stand putin mai la o parte, Wilhelm incepu sa planga. La inceput incet, de mila, dupa aceea din cauza unei emotii mai adanci. Nu se mai putea opri. I se deschisese zagazul tuturor lacrimilor, intunecat, adanc si fierbinte. Efortul de a-si reveni era inutil. Nodul cel mare de nefericire si durere din gat iesise la suprafata si Wilhelm plangea. Plangea din toata inima.
Autorul nu ne spune daca Wilhelm gaseste o cale pentru rezolvarea durerilor sale; el, cel care si-a trait in permanenta clipa nonsalant, a ajuns la scadenta nefericirilor sale. Le va gasi Wilhelm leac ? Nu stim. Visul American ramane in continuare tangibil ? Probabil ca da. Poate ca nu.
Personajul principal al romanului lui Saul Bellow, Traieste-ti clipa, e genul de om care incepe orice, dar nu finalizeaza nimic. Nici macar divortul. E despartit de sotie, dar fara consemnarea oficiala a despartirii celor doi soti. Doctorul Tomkin ii da un sfat bun, valabil pentru oricine din viata reala, nu doar pentru un personaj dintr-un roman:
- De ce-o lasi sa te chinuiasca? Parasind-o, o invingi. Nu-i face jocul. Asculta, Wilhelm, eu incerc sa-ti fac un bine. Vreau sa-ti spun, nu te casatori cu suferinta. Unii o fac. Se unesc cu ea pentru vecie, dorm si mananca impreuna, ca barbat si nevasta. Daca se intalnesc cu bucuria, considera ca e un adulter.
O discutie intre ratatul personaj si Tomkin sunt edificatoare pentru titlul romanului ales de Bellow, Traieste-ti clipa:
- Eu lucrez cel mai bine fara onorariu, spuse doctorul Tamkin. Atunci cand imi place ceva. Fara rasplata financiara. Ma sustrag influentei sociale. In special celei a banilor. Caut compensatia spirituala. Sa-i fac pe oameni sa traiasca in clipa de fata. Universul real. Acesta este momentul prezent. Trecutul nu ne foloseste la nimic. Viitorul e plin de neliniste. Numai prezentul este real - clipa. Traieste-ti clipa.
Romanul se incheie cu Wilhelm Adler izbucnind in plans la vederea unei inmormantari cu care n-avea nicio legatura. Plange cu atata convingere, incat ceilalti incearca sa inteleaga cine ar putea fi:
- Poate e fratele mortului ?
- Nu prea pare, spuse alt privitor. Nu seamana deloc. Sunt ca ziua si noaptea. Florile si luminile se contopeau extatic in ochii orbi si umezi ai lui Wilhelm; o muzica profunda, ca valurile marii, ii ajungea la urechi. Ii patrundea in suflet, chiar asa cum se ascunsese in mijlocul multimii, cautandu-si marea si fericita uitare a lacrimilor. O auzi si se cufunda dincolo de amaraciune, prin suspine sfasietoare si hohote de plans, intru indeplinirea ultimei dorinte a inimii sale.

Nu avem o viata de rezerva

Traieste-ti clipa e, pana la urma, un sfat pentru a-ti trai viata. Pe niste colaci gonflabili de salvare, pentru copiii care nu stiu sa inoate, scrie in engleza: NU AVEM O VIATA DE REZERVA. Toti stim asta, dar de multe ori uitam.

xxx

Socotit drept unul dintre cei mai mari prozatori americani contemporani, Saul Bellow s-a nascut in 1915 in Montreal, intr-o familie de evrei rusi. In 1924 se muta in Statele Unite, unde isi ia licenta in sociologie si antropologie la prestigioasa Universitate din Chicago. In 1943 pleaca pentru studii la Paris, cu o bursa Guggenheim. Din anii '60 este profesor la Universitatea din Chicago. A scris romane, nuvele, povestiri, o carte de calatorie despre Israel, piese de teatru si studii academice. Triplu laureat al prestigiosului National Book Award pentru Aventurile lui Augie March( 1953 ) Herzog (1964) si Planeta d-lui Sammler ( 1970). In 1975 i s-a decernat premiul Pulitzer pentru romanul Darul lui Humboldt, anul urmator devenind laureat al Premiului Nobel pentru literatura pentru intelegerea fiintei umane si subtila analiza a culturii contemporane care transpar in romanele sale. In 1990 i-a fost acordata National Book Foundation Medal pentru contributia deosebita la dezvoltarea literaturii americane. O peocupare constanta a scriiturii lui S. Bellow a fost confruntarea dintre stat si individ, dintre forta si spirit, dintre ideologie, birocratie, standardizare si realizarile rapide ale stiintei, pe de o parte, si universul tot mai vulnerabil, tot mai restrans al libertatii individuale, pe de alta parte. Saul Bellow a avut 5 sotii, printre care si una de origine romana, Alexandra Bagdasar.