Senatorul Ioan Vulpescu a sustinut o declaratie politica intitulata: Sa celebram primii 100 de ani planificandu-i pe urmatorii 100. Puteti citi in continuare textul declaratiei - o invitatie catre toti actorii politici reprezentati in Parlament pentru a construi cadrul unei dezbateri publice legate de Centenarul Unirii si de proiectul de viitor al Romaniei.
Realitatea ne obliga la o discutie cat mai onesta, deschisa si dincolo de obisnuitele dispute Putere-Opozitie despre implicarea Parlamentului, ca institutie centrala a sistemului politic al democratiei romanesti, in desfasurarea manifestarilor legate de aniversarea Centenarului Marii Uniri. Nu ma refer la adoptarea de legi sau alte acte normative care reglementeaza diverse actiuni legate de aniversarea celor o suta de ani de la Marea Unire. Ele sunt doar o parte a actiunilor legate de eveniment, si as zice ca reprezinta partea mai putin semnificativa. Ma refer la moderarea unei ample dezbateri publice in societate despre importanta evenimentului si despre necesitatea continuarii proiectului unionist, in conditiile procesului de integrare europeana. In opinia mea, Comisia speciala comuna a Camerei Deputatilor si Senatului pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri si a Razboiului pentru Intregirea Neamului este chemata sa genereze aceasta dezbatere publica si sa o potenteze. In spatiul public si politic, tema este tratata superficial, cu o lipsa de entuziasm care nu lasa loc de mari sperante. Istoria natiunii nu ne mai intereseaza, evenimente care au marcat destinul nostru nu mai au parte nici macar de atentia acordata unui fapt divers minor. Totul se rezuma la productia de statui, si la intarzierile in fabricarea lor? Nu intereseaza nici semnificatia lor, nici legatura cu evenimentul? Ma tem ca nu, pentru ca, daca ar fi sa ne intereseze, am fi reusit sa finalizam, in 25 de ani de la lansarea proiectului, Monumentul Unirii de la Alba Iulia. La fel, am fi reusit sa finalizam si Monumentul Unirii de la Arad, care zace de cativa ani buni intr-o curte din judetul Calarasi. Politicul si-a ratat, pana acum, rolul de organizator al dezbaterii publice. Anul Centenarului ne incurca, nu stim ce sa facem cu el! Este doar un pretext pentru o lupta politica fara orizont, care contribuie esential la lipsa de entuziasm pentru
In 1918 Marea Unire n-a fost ceva spontan, o toana de moment, ci finalizarea unui proiect de aproape un secol, proiect potentat de anul revolutionar 1848 si urmarit atat de politicieni, cat si de intelectuali. Nu vrem sa stim care au fost consecintele Unirii? Sa vedem ce am gresit? Sa retinem ce am facut bine? Sa ne asumam si erorile, si reusitele? Ne vom multumi cu o parada militara, si cu cateva discursuri seci, goale de continut, prefabricare? Nu ne intereseaza ce vom face in viitor? Cum trebuie sa arate tara? Cum sa facem pentru ca Unirea, ca proiect national, sa dainuiasca? Credinta ca berzei chioare ii face Dumnezeu cuib nu tine loc de proiect de tara. Reusesc doar natiunile care-si planifica viitorul, care gandesc in perspectiva timpului lung, care-si definesc clar obiectivele si care stiu sa treaca peste disputele inerente oricarei democratii, pentru a atinge acele obiective. Unirea a dainuit pentru ca, indiferent de regimul politic, toti s-au simtit obligati sa apere si sa consolideze acest proiect. Acum mai exista un consens in asumarea acestui proiect, daca altul nu reusim sa generam. Marea Unire ne-a oferit o temelie pe care sa construim. Nu putem lasa constructia neterminata. Aceasta Declaratie politica este o invitatie catre toti actorii politici reprezentati in Parlament pentru a construi cadrul unei dezbateri publice legate de Centenarul Unirii si de proiectul de viitor al Romaniei. Trebuie sa fim constienti ca viitorul tarii trece dincolo de ciclurile electorale si de avatarurile politicii pe mize mici.