MISCAREA DE REZISTENTA: Astazi este ziua ta - Mircea Daneliuc (Autor: Danut Deleanu)
Ce destin intortocheat, rasucit, alambicat a avut Mircea Daneliuc! Cu ceea ce i s-a intamplat pana in 1989 ar fi avut material pentru cel putin trei filme despre sine, ar fi putut turna un fel de cantec despre mine insumi cu urias succes de casa. Asta pentru ca viata insasi i-a fost un film, atat de mult suspans a avut, atat de multe intorsaturi neprevazute, atat de multe rasturnari de situatie. A trait atat de intens fiecare an, fiecare luna, fiecare zi, fiecare clipa, cum putini din tara asta au fost dispusi sau obligati s-o faca. A fost unul dintre cei mai indrazneti regizori ai anilor 70-80, neinteles de unii, adulat si ridicat in slavi de altii, a facut filme care nici atunci si nici acum nu pot fi trecute cu vederea, filme care raman repere in istoria cinematografiei romanesti. La multe dintre ele a fost si regizor si scenarist si actor. S-a nascut la 7 aprilie 1943, in orasul Hotin (azi in Ucraina), dar cum Basarabia a fost cedata Rusiei, familia sa se refugiaza in Romania, la Campulung-Moldovenesc. Rudele, care au ramas pe loc, au fost deportate si exterminate in lagarele din Siberia. Aceasta tragedie va constitui subiectul romanului Strigoi fara Tara, aparut in 2001. Initial, desi n-are nicio chemare pentru muzica, parintii il indeamna sa studieze vioara. O face, fara tragere de inima. In anul 1957, se muta la Iasi si este inscris la Liceul National. Fire rebela, irascibila, il bate pe un copil care a indraznit sa-l injure (intamplator, fiul Primului Secretar de Partid al Judetului), scandalul e urias, este exmatriculat, iar cadrele didactice ii prezic un viitor intunecat, de puscarias. Se transfera la Liceul Costache Negruzzi, renunta la vioara, se muta de la clasa de Real (sta prost cu matematica) la una de Uman si declara ca se pregateste pentru medicina. In pragul admiterii se indragosteste de teatru, renunta la presupusa medicina, spre disperarea parintilor, si da la actorie. Pica examenul si, pentru a se salva de armata, da la Filologie si intra nesperat la Limbi Straine. In anul III se retrage din facultate, pentru a sustine un nou examen la teatru. Pica iar. Revine la Filologie, joaca in cateva piese de teatru pentu amatori, absolva facultatea,dar renunta la cariera de profesor, pentru a mai incerca o data la Actorie. Esec. Incearca si la Regie de Film, la fel! Ca sa aiba din ce trai pana la examenul care urma peste un an, se angajeaza ca profesor suplinitor la doua licee. Alta vara, alt esec! Insa in toamna aceluiasi an, 1965, este, in sfarsit, admis la Sectia de Regie a IATC, din Bucuresti, pe care o va absolvi in 1969. Urmeaza o perioada grea, cu lipsuri materiale. Debuteaza la fel de greu, cu pelicula Cursa, in 1975, film facut dupa un scenariu strain. Il vrea mai altfel, mai adaptat la realitatile din acea vreme, dar propunerile ii sunt respinse. Creste valoric de la film la film, participa la festivaluri, ia premii, ii sporeste autoritatea, imaginile au calitatea de a prezenta o realitate nefalsificata, scenele sunt indraznete (ca limbaj, situatie si erotism), insa asta atrage nemultumirea aparatului de stat. Noi greutati in aprobarea altor scenarii, din nou lipsuri si lungi perioade de nelucru. Are excese de furie si acte de disidenta (isi arunca ostentativ carnetul de partid) atunci cand Glissando era pe punctul de a fi distrus. Nici dupa 1990 nu are un traseu” lin si prosper. Filmele realizate (mai multe ca pe vremea comunismului) nu ajung la public, sunt slab difuzate, de parca cineva si-ar fi propus din nou sa-l marginalizeze. Ajunge sa someze mai rmult ca inainte si, din disperare, ca sa-si umple timpul sau din dorinta de a deveni o voce si nu un spirit resemnat, incepe sa scrie. Astfel, din 1997, de la volumul Pisica rupta, si pana acum, aproape anual a scos fie romane, fie piese de teatru, fie nuvele, fie proza scurta. De-a lungul carierei a regizat filme care au facut mare valva la vremea lor:
- Cursa,
- Editie speciala,
- Proba de microfon,
- Vanatoarea de vulpi,
- Glissando,
- Iacob,
- Patul conjugal,
- Aceasta lehamite,
- Senatorul melcilor,
- Legiunea Straina,
- Sistemul nervos.
A fost scenarist pentru toate, iar in unele a jucat si ca actor. Cam asta a fost pana acum destinul zbuciumat al unuia dintre cei mai mari, mai indrazneti si mai originali regizori si scenaristi ai nostri. Astazi, Mircea Daneliuc implineste 75 de ani. Ani care fac cat zece vieti, la intensitatea la care au fost traiti! Sa-i uram multa sanatate, bucurii si tot ce-si doreste, sa se implineasca! La multi ani, maestre!

Sursa: miscareaderezistenta.ro