- Editura Paladin, Seria Science Fiction Masters, Bucuresti, 2014, 240 p.
- Traducere din limba polona de Constantin Geambasu
- Ilustratia copertei de Andrzej Bertrandt
A doua traducere in limba romana a romanului Solaris al lui Stanislaw Lem apare intr-o epoca in care exista deja si o imagine a actiunii si a personajelor, prin filmul legendarului Andrei Tarkovsky, realizat in 1972, sau prin cel al lui Steven Soderbergh (2002), ambele considerate insa niste realizari indoielnice de catre Lem, pentru ca ar fi schimbat datele naratiunii. O planeta indepartata, dintr-un viitor si mai indepartat, este de fapt un creier enorm (un singur organism) ce are capacitatea de a crea formatiuni metamorfice, in semn de raspuns la eventuali stimuli. Umanitatea creeaza o baza orbitala a planetei Solaris, pe care ajunge acum un tanar cercetator pamantean, Kris ; pregatit sa studieze forma de viata pe care o avea inaintea ochilor, psihologul Kris se intalneste de fapt cu sine, cu gandurile, amintirile si obsesiile sale, pentru ca planeta-fiinta are capacitatea de a da nastere prin reduplicare acestor ganduri si sentimente ascunse sau refulate ale oricarui om. Si din identitatea cercetatorului fac parte si aspiratiile, si regretele sale, iar Harey, logodnica de 19 ani care s-a sinucis, este si ea prezenta, desi vor fi trecut 10 ani de atunci. Cel putin de asta are grija planeta: din masa ei plasmatica, din oceanul organic ce pare a fi la suprafata sa, compune o alta Harey. Nu un robot, nu neaparat un robot, ci o fiinta cu constiinta, ce se transforma in propria ta intimitate. De la repulsie la dragoste, sentimentele lui Kris evolueaza si ele, surprinzandu-i pe colegii Snaut si Sartorius atunci cand alege sa ramana pe planeta pentru totdeauna. Si cine l-ar putea condamna: sa ai de a face mereu cu gandurile tale ascunse, care nu se pot implini in realitate, sa traiesti in propriul paradis, sa speri ca vei deveni un altul, chiar sa o simti? Poate doar cei pentru care impurul lor suflet le confera, cu ajutorul lui Solaris, un paradis sadic, asa cum ar putea fi colegii de pe statie ai lui Kris. Indragostit fiind, avand o a doua sansa intr-o lume care nu prea crede in general in ocazii pedagogice, comportamentul lui Kris surprinde consumatorul de SF contemporan: nici macar o noapte de dragoste nu este sugerata intre cercetator si iubita sa de acum si de altadata. Volumul lui Stanislaw Lem este asadar un poem despre puritate, despre speranta, acel paradis artificial pe care orice baudelairian convins il viseaza. Un semn in acest sens il da si autorul ; e vorba de personajul Andre Berton, o anagrama disimulata a numelui poetului suprarealist Andre Breton. Acesta este un pilot de top, ce a asistat pentru prima data, intr-una din expeditiile sale, la reduplicarea umanoida a materiei solariene. Marturiile personajului ce a strabatut formatiunile planetei-creier nu au fost insa inregistrate de catre istoria oficiala, ele fiind doar un punct, notabil, e drept, al literaturii apocrife, pe care o parcurge cu aviditate Kris. Alegerea acestui nume este un semn al autorului despre intentiile sale : descrierea unei lumi a visului, a fanteziei ce pot deveni firesti. Doar sa nu iti fie teama. Iti e?
Sursa: filme-carti.ro