PAGINI DE ISTORIE LOCALA: Amintiri. Amintiri. 15 NOIEMBRIE 1994. CAREU DE ASI LA CALARASI
Pe site-ul Pagini de istorie locala, omul de cultura calarasean CONSTANTIN TUDOR a publicat un text emotionant despre o intalnire din anul 1994 a calarasenilor cu 4 scriitori, personalitati de calibru ale culturii romane: Marin Sorescu, Grigore Vieru, Mircea Santimbreanu, Eugen Simion. Puteti citi in continuare exceptionala amintire, redata de prof. Constantin Tudor.
- In noiembrie 1994 eram seful Inspectoratului judetean pentru cultura de la Calarasi, functie in care fusesem numit cu 5 ani in urma. La sugestia si cu sprijinul scriitorului calarasean Ion Anghel Manastire, care pe atunci ocupa o functie importanta in redactia Revistei Pentru Patrie, editata de Ministerul de Interne, l-am invitat sa faca o vizita la Calarasi pe poetul Marin Sorescu, care indeplinea si functia de minsitru al Culturii si, administrativ, era seful meu direct. Raposatul Marin Sorescu, un om de o simplitate si modestie iesite din comun, a dat curs invitatiei noastre si a promis ca vine la Calarasi. Am organizat un program minimal, impreuna cu Inspectoratul scolar judetean, gratie sprijinului primit de doi intelectuali de exceptie care se aflau in fruntea acestei institutii: Nicolae Barzache - inspector scolar general si Stela Anghel - inspector scolar general adjunct. Toate detaliile fiind puse la punct, pe 15 noiembrie 1994 Marin Sorescu soseste la Calarasi. Dar nu vine singur, ci insotit de alte trei mari personalitati de exceptie ale neamului romanesc: presedintele Academiei Romane - criticul literar Eugen Simion, sscriitorul si povestitorul Mircea Santimbreanu si marele poet basarabean Grigore Vieru. Nici nu se putea un careu de asi mai valoros ca acesta: Sorescu-Simion-Santambreanu-Vieru. Dupa primiri protocolare la Inspectoratul judetean pentru cultura si la Inspectoratul scolar judetean, incepand cu ora 13,00, la Sala de festivitati a Prefecturii judetene, neincapatoare fata de cei care dorisera sa vada acest careu de asi autentic, a avut loc un adevarat regal cutural. Bagheta a apartinut academicianului Eugen Simion care, cu alese cuvinte, a prezentat auditoriului pe cei trei invitati. Cuvintele rostite de Marin Sorescu, dar mai ales de Grigore Vieru, au electrizat sala si la solicitarea publica, cei doi mari poeti ai neamului romanesc au recitat din creatiile lor. O emotie deosebita a creat in randul celor peste 200 de cadre didactice prezente in sala poemul In limba ta, rostit cu lacrimi in ochi de regretatul George Vieru. Mie, la prezidiu, mi se facuse pielea de gaina. Si astazi, cand scriu aceste randuri, am aceeasi senzatie si ma coplesesc semnificatiile acestor versuri:

In aceeasi limba / Toata lumea plange,
In aceeasi limba / Rade un pamant.
Ci doar in limba ta / Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria / S-o preschimbi in cant.
In limba ta / Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin, / Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta / Poti rade singur,
Si doar in limba ta / Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti / Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia / Si nici canta,
Cu-al tau pamant, / Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea / Tot in limba ta.

Seara, in foaierul Hotelului Calarasi, la o intalnire de suflet, au fost schimbate impresii, cei patru invitati ramanand placut impresionati atat de ceea ce au vazut aici, cat mai ales de modul in care au fost primiti. Grigore Vieru si-a amintit cu mare placere de o carte postala trimisa de la Calarasi, pe 1 decembrie 1989, inainte de prabusirea comunismului, despre care spunea ca a fost scrisa de participantii la o intalnire cu un alt mare poet al neamului romanesc: Ioan Alexandru. Eu, care stiam despre ce este vorba, l-am provocat sa dea mai multe detalii. Atunci Grigore Vieru imi replica:
- Stai putin, tinere. Nu am venit la voi cu mana goala.
Si a scos, dintr-o mapa hartanita, cartea postala cu imagini din Calarasi trimisa de noi dupa intalnirea cu Ioan Alexandru(despre acest episod intr-o alta postare), citindu-ne semnatarii:
- Ioan Alexandru, Pavel Susara, Nicolae Draghici, Vasile Coltea, Constantin Tudor.
Se opreste din citit si, ridicand ochii spre mine, ma intreaba:
- Esti dumneata?
Nu am mai avut cuvinte, dar am reusit sa dau afirmativ din cap. M-a privit atunci cu multa simpatie si a mai adaugat doar atat:
- Mare curaj ati mai avut!

Sursa: costeltudor.com