Proprietareasa unei pravalii dintr-un mic sat avea un papagal Coco, vorbitor. In fiecare dimineata scotea colivia in fata tarabei sale de fructe si legume. Intr-o buna zi, Djamel Debouze, care trecea pe-acolo, se opreste in fata coliviei papagalului. Coco incepe sa strige:
- Moarte arabilor! Moarte arabilor!
Stupefiat, fara sa-si creada urechilor, Djamel trece mai departe, dar, a doua zi, pentru a fi cu inima impacata, trece din nou pe la pravalie, se opreste din nou in fata coliviei si, din nou, papagalul:
- Moarte arabilor! Moarte arabilor!
Djamel, furios, intra in pravalie si o ameninta pe proprietareasa:
- Te previn - voi trece din nou maine si daca papagalul tau imi mai spune o data Moarte arabilor!, ii tai gatul.
Biata femeie, care tinea mult la Coco al sau, se intreba ce-ar putea face pentru a evita ca papagalul sa-i fie omorat.
- Ajuta-ma, Doamne!
Deodata, ii vine o idee: preotul din sat are si el un papagal! O sa-l rog sa faca schimb cu al meu pentru cateva zile.In ziua urmatoare, Djamel trece iar prin fata papagalului. Papagalul, nimic, nu spune nimic ! Uimit, Djamel trece mai departe, apoi trece iar prin fata coliviei, tot nimic! Niciun cuvant! Complet indiferent. Atunci, Djamel isi spune: o sa-l provoc. Pentru a-l face sa reactioneze, incepe sa-i sopteasca:
- Moarte arabilor ! Moarte arabilor! Moarte arabilor!
Atunci, papagalul sa intoarce spre el si-i raspunde:
- Sa te-auda Dumnezeu, fiul meu!