Miscarea de Rezistenta: Merci, Monsieur Aznavour, pentru La Boema! (Autoare: Magda Marincovici)
Pentru boema vietii asa cum este: cu tinerete de-o clipa, iubiri regretate, prieteni infideli, emigranti eterni, nopti albe, dimineti obosite, adrese neprimitoare, gesturi nebunesti, cartiere latine, sentimente neimpartasite, amoruri pacatoase, iluzii la 18 ani, amintiri de plumb, comedianti, rapsozi, magicieni, critici motivate, lacrimi irosite in ritm de chitara sau de acordeon, timp risipit, refrene obsedante, cuvinte grele, dorinti nevinovate, disperari de fiinta vie dar fara viata, scrisori fara raspuns, mangaieri lenese, belsug de promisiuni, betii frumoase, fotografii alb-negru, Venetie trista, taceri intelepte, Ave Maria, cafenele dulci-amarui, desene cu nuduri rubiconde date pentru o portie calda si pentru cate si mai cate, Merci, Monsieur Aznavour.
In acelasi constum elegant, sobru, cu bretele discret colorate, cu aceeasi atitudine de nobil, plin de respect pentru public, orchestra, muzica si vers, Charles Aznavour este primit de bucuresteni in picioare, in ropote de aplauze, joi seara, la Sala Palatului. Si tot in valuri de aplauze, in picioare, cu buchete de trandafiri rosii si albi, l-au petrecut spre culise.
L-am iubit inca din liceu, cand il ascultam la casti, in laboratorul de limbi straine. Invatam franceza de dragul lui si recompensa, la finalul trimestrului, nu era nici pe departe o nota mare la teza, ci sa-l ascult pe Charles Aznavour.
La 91 de ani, artistul a oferit un recital live, de doua ore. Recitatul marca Aznavour a debutat, cum altfel, cu celebra partitura Les Emigrants. A fost minunat cand spunea publicului, cu o sinceritate remarcabila, ca la 91 de ani, mai greu cu vederea si cu auzul, chiar si cu memoria, motiv pentru care foloseste un prompter. Un fel de a spune ca il foloseste, deoarece muzica, versurile si dansul sunt parte din fiinta lui, careia foarte rar ii ingaduie sa se aplece in fata unui prompter.
Aznavour. Aceeasi voce inconfundabila, aceeasi emotie, dar mai ales aceiasi ochi care poarta in ei toata intelepciunea unei boeme povestite la Sala Palatului. Cu bratul stang, usor adus spre spate, se lasa dus de chansonnette, ca si cum ar avea lipita de el Boema vietii si ar dansa cu ea. Si chiar asa este. La Boema e oriunde e Aznavour. Merci, Monsieur Aznavour, pentru La Boema.