Descopera.ro : Romania inainte de 1 Decembrie. Adevarul din spatele incercarilor de UNIRE
(Continuare)
De-abia acum incepea greul. Unirea trebuia recunoscuta de marile puteri ale Europei. In lunile aprilie-septembrie 1859 are loc o noua conferinta la Paris, la care Imperiul Otoman si cel Habsburgic si-au dat, cu greu, acordul prinvind unirea. Cu toate acestea, turcii nu au eliminat in totalitate restrictiile impuse romanilor, printre care obligativitatea de a prezenta pasaportul la trecerea granitei in Imperiul Otoman. La finalul unei alte conferinte, organizata, de data aceasta, la Constantinopol, sultanul elibereaza un firman, la 16 decembrie 1861, prin care este cunoscuta, pe deplin, unirea Principatelor Romane.
Prin definitivarea unirii de la 1859, statul roman modern incepea sa prinda contur. Inca de la inceputul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza trece la punerea in aplicare a unei serii de reforme, cu implicatii in toate domeniile de activitate. Se pun, astfel, bazele unei formatiuni statale, care, incepand cu 1866, se va numi Romania.

Ferdinand I Intregitorul
1866 este anul de inceput al domniei lui Carol I, Principele de Hohenzollern-Sigmaringen, care a domnit in tara noastra mai mult decat oricare alt monarh: 48 de ani (pana in 1914). Perioada in care acesta s-a aflat pe tron este considerata, de multi istorici, ca fiind una dintre cele mai prospere din istoria noastra. In timpul domniei sale a fost promulgata prima Constitutie, statul roman si-a obtinut independenta, a fost creat Regatul Romaniei, dar au existat si momente mai putin placute, precum Rascoala taraneasca din anul 1907.
Chiar daca unirea Principatelor intr-un adevarat stat era un fapt implinit, inca existau teritorii locuite de romani aflate sub stapanire straina: Banatul, Crisana, Maramuresul, Satmarul, Transilvania, Basarabia si Bucovina. Dezideratul unirii nu putea fi indeplinit in timpul domniei lui Carol I, deoarece, in anul 1914, au avut loc doua evenimente importante: pe de o parte a izbucnit Primul Razboi Mondial, iar pe de alta parte monarhul a murit la scurt timp dupa declansarea marii conflagratii.
Momentul a venit de-abia in anul 1918, cand pe tronul Regatului Romaniei se afla succesorul lui Carol I, Ferdinand I (1914-1927). Tocmai se incheiase Primul Razboi Mondial, marile imperii europene incepeau sa se destrame, noi state incepand sa prinda contur. Acum era sansa romanilor din Vechiul Regat sa se uneasca cu fratii lor de peste Carpati. Procesul nu era unul simplu, presupunea eforturi uriase, realizate pe o perioada mai lunga de timp. S-a actionat intocmai.
Bineinteles ca nu doar contextul geopolitic favorabil a fost cel care a permis unirea teritoriilor locuite de romani in anul 1918, fiind angrenati in acest proces mai multi factori. Printre acestia: victoriile armatei romane in timpul marii conflagratii mondiale, constituirea de adunari legislative in provinciile locuite de romani, actiunile diplomatice ale oamenilor politici din aceste provincii, votul dat de populatia romaneasca in favoarea realizarii unirii etc. Astfel, au putut fi realizate unirea Basarabiei (27 martie 1918), a Bucovinei (15 noiembrie 1918) si a Transilvaniei, Banatului, Maramuresului, Satmarului si Crisanei (1 decembrie 1918) cu Regatul Romaniei. Prin tratatele de pace semnate ulterior, Unirea a fost recunoscuta de marile puteri ale Europei, momentul simbolic al definitivarii acestui proces fiind incoronarea regelui Ferdinand I si a reginei Maria ca monarhi ai Romaniei intregite, in 1922, la Alba Iulia.
Trei ani diferiti (1600, 1859, 1918) corespunzand unor evenimente extrem de importante din istoria poporului roman. Aceste trei date marcheaza incercarile, mai mult sau mai putin reusite, de unire a teritoriilor locuite de stramosii nostri. Probabil ca aceste nazuinte dateaza din vremuri mai indepartate, insa istoria a facut ca la inceputul secolului XX sa realizam ceea ce noi numim astazi Marea Unire de la 1 decembrie 1918.