Senatorul Ovidiu Liviu DONTU a sustinut o declaratie politica intitulata: 1 Decembrie 2014- un moment de claritate si adevar. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Aceasta unire romaneasca n-ar avea nicio valoare daca nu s-ar sprijini pe insasi constiinta noastra despre necesitatea ei, despre caracterul sau sacru, nezguduit, despre aceea ca ea e astazi, ceea ce nu intelege o multime de lume, o conditie pentru existenta insasi a poporului nostru. (Nicolae Iorga)
Acum doua zile, am sarbatorit 96 de ani de la unirea Transilvaniei cu Romania. Actul care a marcat desavarsirea statului unitar roman si care ne-a devenit peste zeci de ani noua, celor de acum, Zi Nationala.
Stiu, stimati colegi, an de an, aceasta sarbatoare a neamului si tarii romanesti ne ofera tuturor prilejul manifestarii bucuriei, a declaratiilor diverse si, mai ales, al unei atitudini care, in restul anului, din pacate, e prea putin vizibila.
Dincolo de orice interpretari pe care le-am da unui asemenea moment, un lucru este sigur: 1 Decembrie 1918 nu ar fi avut loc fara ca absolut toata clasa politica a acelor vremuri si toti romanii sa lase deoparte interesele personale in favoarea celui national superior. Iar pentru aceasta a fost nevoie de unitate, coeziune si constiinta unitara de neam, ceea ce a insemnat implicarea desavarsita a fiecarui roman in parte.
Si pentru ca tot vorbim de un moment de desavarsire unitara a constiintei romane, imi permit sa rememorez o data recenta in care aceasta constiinta si-a facut simtita din plin prezenta- 16 noiembrie 2014.
Iata un moment istoric, as spune, in care un adevar pe care poate majoritatea il uitasem sau il omisesem, nemaifiind atenti la singurul lucru care a contat dintotdeauna: acela ca puterea politica vine tocmai din cea sociala.
Folosindu-ma de aceasta punte peste timp, care nu este doar o sintagma sau o metafora, si coborand in vremurile noastre, pot spune cu certitudine ca, in general, dupa o campanie electorala si, in mod special, dupa aceea pentru cea mai inalta functie in stat, exista necesitatea fireasca a bilantului si a reevaluarii, cu atat mai mult cu cat rezultatele par a nu fi fost favorabile acelui candidat care a mers pana la capat in cursa finala, dar care pot afirma ca, desi in pozitie secunda, ocupa acelasi loc important ca si cel care a fost ales, iar in cateva cuvinte, va voi explica de ce:
Partidul Social Democrat este cel mai longeviv si stabil partid din Romania si, in acelasi timp, creatorul si reprezentantul intregii stangi din tara noastra.
Reprezentarea polului de stanga a fost subliniata cu prisosinta acum doi ani cand romanii au desemnat un Parlament cu majoritate social-democrata si un Guvern social-democrat. Dincolo de orice alianta sau uniune, stanga romaneasca a fost si ramane eterogena si poate ca nu in imaginea politica, din pacate, asa cum se intampla acum, insa, cu siguranta si cu certitudine, in girul reprezentativ primit de la romani.
Eu insumi mi-am inceput in sanul acestei formatiuni- un drum si o credinta de la care nu ma voi abate, indiferent de vremurile, oportunitatile sau obstacolele care imi vor aparea in cale pentru ca, doamnelor si domnilor, declar cu toata convingerea ca puterea unui partid vine tocmai din reprezentarea cu care fiecare membru al sau, de la primul pana la cel din urma, dar nu ultimul!, continuand apoi cu cei care nu au o inregimentare politica- cetatenii statului roman- traseaza o latura sau alta a politicii noastre.
Insa pe cat sunt de evidente toate aceste lucruri, pe atat par a fi desconsiderate sau insuficient de urmate indeaproape. Si asta nu numai de catre Partidul Social Democrat, asa cum ar putea fi comentat si concluzionat prematur si cu malitiozitate.
Adevarul este ca, in acest moment, echilibrul partinic atat de necesar unei reale democratii se clatina si asta pentru ca in sanul clasei politice au aparut fracturi, clivaje si diseminari maligne si tocmai pentru ca acest fenomen pare a lua amploare imi permit sa spun ca exact in aceste momente unitatea de care vorbeam la inceputul declaratiei mele trebuie sa se dovedeasca a fi una reala pentru ca unitatea politica genereaza unitate sociala si pentru ca, indiferent de cat de afectati am fi sau de neincrezatori sau nemultumiti, nu trebuie sa uitam o clipa ca noi, politicienii, reprezentam oglinda clasei sociale.
Fiind un om al legii, consider ca o greseala trebuie penalizata. Stiu foarte bine ca, de cele mai multe ori, raspunsul la penalizarea pentru o anumita greseala nu este cel al verticalitatii, admiterii si recunoasterii culpei. Doar ca, in politica, un om care nu reuseste sa isi recunoasca greseala genereaza un efect domino - dezastruos in randurile societatii civile. Aceasta o spun in mod direct pentru fostii nostri colegi care nu au inteles in mod corect si matur sensul penalizarii anumitor greseli. Caci statul, ca si un partid politic nu sunt o simpla reprezentare abstracta, un concept folosit fara nicio aplicabilitate sau rezultanta umana. Dimpotriva si complet gresit, le-as transmite acelora care au teoretizat prea mult politica, au mentalizat false edificii, s-au separat de oameni si- periculos si daunator!- ne-au impartit in tabere dupa idei preconcepute pe noi, neamul romanesc, neoferindu-le nicio posibilitate de punte sau de echilibru.
Iar dupa toate acestea, ne mai miram, stimati colegi, noi, oamenii politici, ca nu mai exista incredere in politica si in politicieni, ca avem instabilitate si ca acum, la aproape o suta de ani distanta, privim momente ca cel de la 1 Decembrie 1918 nu numai ca singulare, dar de-a dreptul neverosimile pentru aceste timpuri!