Cristian Tudor Popescu, senior editor al ziarului Gandul, a scris un articol emotionant despre filmul "Valurile Dunarii", "Casablanca" romaneasca, ramas in sufletul oamenilor din China, dar uitat de majoritatea romanilor

Oare cati romani, intrebati care sunt filmele lor romanesti preferate, ar numi Valurile Dunarii, bijuteria lui Liviu Ciulei si Titus Popovici din 1959?
Premierul Chinei a facut-o. Domnul Li ne-a spus ca Valurile Dunarii a ramas in mintea si sufletul oamenilor din China. Majoritatea romanilor mai tineri de 40 de ani n-au vazut acest film. Si daca li s-ar propune sa-l vada ar spune ca e un film vechi, n-am timp sa le vad nici pe astea noi. Intre cei de varsta mea care l-au vazut, ar refuza sa-l revada aceia care-l eticheteaza drept "film cu comunisti si cu 23 August". Si sunt si unii, indiferent de varsta, care nu se uita la filme romanesti din principiu, pentru ca "toate sunt proaste".
Subsemnatul am vazut Valurile Dunarii de cel putin 10 ori, cu ochi de cinefil, nu de filmolog. De pe aceasta pozitie, incerc sa le explic tuturor categoriilor de nevazatori de mai sus de ce Valurile Dunarii e si astazi in sufletul poporului chinez.
Pentru ca e Casablanca romaneasca. Cei doi barbati, unul incadrat intr-o activitate subterana, organizata si periculoasa, impotriva hitlerismului, Viktor Laszlo, adica locotenentul Toma, celalalt "un particular", dur si aparent individualist, stapan de restaurant in Casablanca, stapan de slep inValurile Dunarii, fumatori amandoi, tigara de la tigara, Rick si Mihai, care ajunge in final, sa-l ajute pe profesionistul Rezistentei. Femeia dintre ei, Ana, il pierde pe Mihai, tot asa cum Ilsa, Ingrid Bergman, il pierde pe Rick, Humphrey Bogart, Irina Petrescu fiind in rolul ei de debut, comparabila cu marea actrita suedeza - asa cum mi-a povestit Liviu Ciulei, numai influenta politica de care dispunea Titus Popovici a putut stopa catastrofala distribuire a fiicei lui Gheorghiu-Dej, Lica, in rolul Anei.
Avem si melodia obsedanta: Valurile Dunarii de Ivanovici este As Time Goes By, cantata inca o data de negrul Sam.
Umberto Eco clasa Casablanca drept o capodopera exemplara, o suma de clisee care, in mod miraculos, se ridica la transcendenta.
Asa este si Casablanca noastra, o poveste nemuritoare despre iubirea asediata de destin, despre sacrificiu si amintire, despre timpul care lasa totul in urma. Nu stiu cum se spune "Omule!" in chineza, dar vorba cu care pustiul ii da lui Mihai muribund, dupa ce o trece pe limba, ultima tigara "Poftim, omule...", n-are nevoie de traducere in nicio limba.
Timpul trece, dar China nu se teme de timp. Apa trece, pietrele raman, a subscris domnul Li la zicatoarea romaneasca. Valurile Dunarii, un film, se dovedeste un pod de piatra care nu s-a daramat, apa a venit, dar nu l-a luat, si a ramas o punte intre popoare peste mileniu.
Ce morti frumosi sunt Irina Petrescu, Liviu Ciulei, Titus Popovici, Lazar Vrabie!
(Sursa : ' China nu se teme de timp ', Gandul)