Marius Manole: "Daca trimiti dorinta ta in univers, stelele se asaza si ti-o indeplinesc"

- Care sunt indeletnicirile preferate in afara de gatit?
- Doar gatitul si facutul cumparaturilor, dar cumparaturi din astea de unt, carne, tot de mancare. Nu am timp sa fac nimic altceva. Mai citesc cate doua trei pagini din alea mici. Imi place sa vad filme, merg si la cinematograf.
- Si ce filme ai vazut?
- Am vazut: "Viata lui Pi", care mie nu mi-a placut, desi toata lumea a zis ca e exceptional, "Atlasul norilor", despre care toata lumea a zis ca e o porcarie de film, dar care mie mi-a placut foarte tare si "Amour", care e un film atat de greu, dar frumos.
- Tu nu prea faci film...
- Nu ma innebunesc neaparat dupa film. Consider ca in viata nu trebuie sa iti iasa toate bine si e mare noroc sa ai sansa macar intr-un sens al vietii. Macar sa fii realizat ori pe plan profesional ori pe plan familial. Poti sa faci teatru foarte bine, poti sa faci film foarte bine sau poti sa le faci pe amandoua - cine are noroc. Dar daca ai unul din lucrurile astea in care esti foarte bun, consider ca e de ajuns.
- Si tu esti foarte bun?
- Nu sunt foarte bun, sunt foarte ocupat. A fi ocupat nu inseamna a fi si foarte bun. De la un moment incolo, lumea te mai ia si pentru nume, pentru ca aduci public. Ma bucur cand numele meu reuseste sa aduca oameni la un spectacol bun, la care lumea altfel n-ar fi venit. Dar eu le recomand sa incerce cateodata sa vada spectacole si cu actorii mai putin cunoscuti, fiindca de multe ori ar putea sa aiba surprize mai placute decat in cazul celor foarte cunoscuti. Sa recunoastem, nu suntem nici noi supraoameni, avem si noi spectacole proaste sau roluri in care nu suntem foarte buni. Un nume nu inseamna neaparat garantia unui spectacol.
Eu nu-mi doresc sa fiu cunoscut. Te intalnesti pana la urma cu oamenii cu care trebuie sa te intalnesti... Mi s-a intamplat sa vad intr-o mare de oameni un om si sa mi se para foarte fain si sa-mi zic: "ce mi-ar placea sa il cunosc pe omul acela!" Si peste patru ani mi s-a intamplat ca intr-o conjunctura anume sa il cunosc, fiindca mi-am dorit.
- Nu ai bantuit oamenii...
- Nu trebuie sa bantui oamenii. Daca trimiti dorinta ta in univers, stelele se asaza si ti-o indeplinesc.
- Tu ai o aura pozitiva, tot timpul ai avut-o...
- De ce sa fii deprimat? Esti deprimat atunci cand vrei mai mult decat poti. Si cand vrei fara sa faci nimic pentru chestia asta. Si atunci sigur te apuca depresia. Cred foarte tare in Cel de Sus, nu cred ca El te lasa vreodata, ca n-am cum sa nu fiu optimist. Mai rau decat moartea si decat boala nu e nimic pe lumea asta. Totul este rezolvabil.
- Ce am putea face ca sa fie liniste in sala, in timpul spectacolelor voastre?
- Solutia e ca oamenii cand vin la teatru sa stie ca trebuie sa aiba un anumit comportament de teatru, si nu unul cine stie ce, ci unul civilizat.
- Pe voi, actorii, nu va afecteaza aceasta lipsa de liniste?
- Ne afecteaza si pe noi. Iti dai seama ca in timpul spectacolului suntem si noi conectati la energia salii si simtim imediat tot ce se intampla: cand sopteste cineva, cand mananca bomboane, pufuleti, cand intra, cand se ridica si pleaca... Toate astea noi le simtim pentru ca noi acolo cand jucam, suntem cu simturile ascutite la maximum. Simtim absolut tot si vedem tot ce se intampla.
- Unde a disparut respectul fata de meseria asta?
- A disparut din cauza Facebookului! Noi, actorii, suntem prea prietenosi, dar daca nu suntem asa, lumea spune ca suntem increzuti; dar nu despre asta e vorba... E vorba ca actorii ca toti oamenii au nevoie de alti oameni, adica de comunicare.
Doar eu nu sunt o bucatica rupta din cer si, vezi Doamne, daca te asezi la masa cu mine, te molipsesti de stralucire! E o meserie fascinanta. E o meserie care atrage, care are mister, care exercita o anumita fascinatie asupra publicului, nu degeaba oamenii sunt innebuniti si vor sa vina la teatru.

(Va urma)