Moshemordechai.ro: Inventia lui Akenathon

Rog fundamentalistii de orice fel, salariatii inchizitiei si alti fanatici de orice specie sa ocoleasca acest text. Nu e niciun atac la adresa credintei ( care e altceva) ci o carcoteala despre prostie.
O regula de eticheta care functioneaza pe la casele regale este ca, daca ai privilegiul unei audiente, un dineu sau o partida de septic cu capatana incoronata, discutiile legate de politica si religie sunt interzise. Daca te cheama Elisabeta a II-a a Angliei, de exemplu, la o socata, vorbesti despre vreme, despre arta, nu te apuci sa-i zici ca Basescu e magar si nici sa-i zici ce ai citit tu pe net despre abdicarea papei ( de ce naiba toti vorbesc despre demisie? ca doar papa nu e amploiat, ci statator pe scaunul Sf. Petru). La curtea regelui Cioaba eticheta e mai laxa si exista doar cerinta de a nu deranja closca din cuibar cand intri in sala tronului, nici sa nu-l pui pe majestatea sa bortoasa sa numere caii frumosi. Tinand seama deci de regulile de eticheta, capetele incoronate ale Europei, avide cititoare ale acestui blog, desigur, sunt rugate sa sara peste acest text. N-o sa discutam politica pen’ ca mi-e scarba, dar o dam putin pe religie, intr-o discutie mai pe dunga, ca la birtul din autogara.
Marea inventie a faraonului ala cu capul tuguiat, Akenathon, a fost monoteismul. Adica el a avut primul ideea. "Bre" si-a zis el " si asa merge economia prost, ia mai las-o in ciusca mea cu atatia zei, ca prea e mare povara pe capul contribuabilului! Prea multi zei platiti de la buget! Ia sa facem noi o restructurare! Ramane unul si pe ailalti ii trimitem sa-si caute serviciu!". Ideea nu era rea, dar implementarea a ridicat probleme. Asa ca ai lui l-au cam dat dracului cu capul lui tuguiat cu tot si au incarcat schema la loc. Ca atare, vreme de inca niste mii de ani, cetatenii consumatori de superstitii au continuat sa taie berbeci si sa incerce si alte forme de spaguire a zeilor de resort, in functie de problematica specifica, nu-i asa, cu care respectivii cetateni se confruntau.
Religia grecilor antici, model de politeism, era cea mai simpatica. Zeii lor erau niste panarame- neseriosi, curvari, mincinosi, smenari si loviti de pandalii. Dar treaba mergea. Zeii cu Olimpul lor, grecii cu filosofia lor, PIB-ul crestea si lumea era multumita. Pe urma s-a constatat ca Olimpul ala duhnea a marxism. Mai intai era treaba cu diviziunea muncii. Pe urma tot Olimpul aducea cu un fel de CC al PCR ( grecii aflasera de la Pithia - adevarata adevarata mama Omida- ce vor pati romanii mai tarziu). In frunte era secretarul general, cam tampit si cam apucat. Nevasta-sa, un borfet si o dilita, era a doua in functie si le facea zile fripte tuturor. E drept, Poseidon avea flota, dar asta nu schimba lucrurile. Pe urma isi proptise si copiii in functii de raspundere. Ce mai, Olimpul traia un ceausism insuportabil. Asa ca s-a formatat hard-discul si s-a trecut la monoteism, revenindu-se la ideea lu’ cap tuguiat.
La vechii greci se mergea pe incredere. La monoteisti e pe baza de documente. Adica aici trebuie carte sfanta. N-ai carte, n-ai religie. Lasa ca cele trei mari religii monoteiste s-au cam inspirat din aceeasi sursa, se plagiaza la doctorate, merge si la religii. Sfanta, sfanta, dar de unde e cartea? s-ar intreba un ticalos de ateu. Aici lucrurile sunt mai complicate, pentru ca monoteistii au zis: bine, bre, un singur Dumnezeu, dar nu e plictiseala? Asa ca s-a decis ca la fiecare religie sa existe si minim una bucata profet. Minim! Tot n-ajungea, asa ca ramanem cu monoteismul, dar mai fabricam si categoria sfinti, cu productul secundar moaste facatoare de minuni.
Vorbeam despre cartea sfanta. La evrei era Moise. Astuia i-a vorbit un boschet si a rezolvat problema. A, da. Boschetul era in flacari, ceea ce in desertul ala, pe uscaciunea aia si la temperaturile de acolo era cu adevarat miraculos. Mohamed auzea voci. Bun asa! Deci avem boschet in flacari si voci. Daca astia ar veni azi intr-o emisiune televizata si ar bate campii ar lua amenda de la CNA pentru ca nu pot oferi sursele de informare, dar pe atunci nu era CNA asa ca a devenit religie. La crestini e si mai tare. Il avem pe Dumnezeu. Care il trimite pe fiul sau pe pamant pentru a fi batut crunt si ucis. Ca avea el un plan divin care spunea ca e bine asa. Dar asta nu-i totul. Ca de fapt fiul sau era chiar el, Dumnezeu. Si era nascut dintr-o virgina. Si oricum fiul sau sau el insusi sau cine era... n-a scris nici macar un sms. Au scris baietii aia care se tineau dupa el. Bun, de fapt n-au scris nici ei, ca erau analfabeti, au scris altii, mult mai tarziu si le-au pus-o lor in gura. Si pe urma a venit imparatul nea Costica si a zis: "Bre, cand scoatem cartea aia? Ia, ce materiale avem aici? Asta intra, asta nu intra, asta nu intra. Asa... bun. Gata! La tipar!" Evident, autorii neinclusi in planul editorial s-au simtit lezati, dar asta chiar nu mai conteaza. Mai ramasese problema titlului. "Cum ii zice, bre, la carte pe greceste?" a intrebat omul. "Biblos" -i-au raspuns aia. "Gata! Avem si titlu!" .
Odata aparut crestinismul, s-au constatat urmatoarele aspecte: Iisus era evreu. Maica-sa la fel. Cu taica-su e mai complicat, dar era tot Dumnezeul evreilor. Mai erau 12 apostoli. Tot evrei. Pe cale logica, crestinismul, iubitor de Iisus, mama lu’ Iisus si apostoli, a decis ca anti-semitismul devine o necesitate, ca atare in spatiul crestin evreii au beneficiat de clauza natiunii cea mai fugarita.
Teoretic, monoteismul afirma ca exista un singur zeu. Da, unul singur, dar cate unul pentru fiecare religie, ca sa ajunga, totusi, la toata lumea. Si desigur, in numele acelui zeu iubitor de oameni (potop, sodome, gomore), in numele iubirii si alte alea s-au inventat frumoase festivaluri muzicale numite cruciade, inchizitie sau jihad. Sau ciomageala pe tinutul fagaduit. Ca asa au zis vocile, recte boschetul incendiat.
Si uite asa, de cateva mii de ani o ardem monoteist. Nu mai avem zei, avem unul singur. Dar avem sfantul ocrotitor al negustorilor, sfanta ocrotitoare a nu stiu cui si asa mai departe. La musulmani e pe baza de profet, ginerele profetului, socrul profetului si asa mai departe. Trebuie recunoscut, totusi, ca vocile auzite de omul ala erau ceva mai pragmatice decat tufisu’. In vreme ce tufisul umbla cu enunturi vagi si consideratii morale, mai degraba teoretice, vocile mergeau direct la subiect: bai! pe lumea ailalta, primiti jde mii de gagici! ba si pe lumea asta aveti voie la patru neveste! Asta arata clar o mai buna adaptare la nevoile pietei. Bagi jihad, primeste fofoloanca.
Ritualurile sunt de asemenea diferite. Crestinii pupa icoane, moaste, maini, cruci. Pupa tot! La musulmani e fara pupat, doar se intorc cu fata spre Mecca si se aseaza cu curul in sus. Evreii se duc la perete si se bataie. Foarte secolul XXI.
Toate cele trei mari religii, fiecare cu propria carte sfanta, curgand cam din aceeasi sursa, plus voci si boschet, promit pacea, iubirea armonia si tabere folk pentru practicanti. Si tot ceea ce livreaza in mod constant e o permanenta paruiala, in care practicantii fiecareia dintre religii se simt obligati la bumbacirea practicantilor celorlalte doua. In timpul asta budistii mediteaza. Ca asa i-a invatat pe ei un baiat care de atata meditat si joaca de-a transcendenta s-a ingrasat ca un porc si a murit de obezitate.
Hai, sa fiti sanatosi.