- Cum ati plecat din tara? De ce?
Romeo: In anul 2001 am fost invitat in capitala Americii, la Washington D.C. de catre maestrul Placido Domingo, fiind selectionat din zeci de mii de concurenti pentru a canta in cadrul Operaliei. Actualmente sunt in Romania, asa ca nu am plecat "definitiv" din tara, asa cum se zvoneste. Ne-am mutat de mai multi ani la Bucuresti, de unde calatorim in toata lumea. Acum de exemplu ne pregatim sa ne intoarcem in America, la New York, unde vom concerta in Central Park, pe aceeasi scena pe care au cantat Luciano Pavarotti si Angela Gheorghiu. Apoi suntem invitati in Italia, Israel si in Asia.
Julia: Anul 2002 a prilejuit intalnirea mea cu America, mai precis cu New York-ul. Am fost invitata aici pentru a preda canto in cadrul Festivalului de Arte "French Woods". Tot in cadrul aceluiasi festival am sustinut numeroase recitaluri impreuna cu pianistul american de origine rusa, Prof. Dr. Alexander Chernyshev, un prieten minunat, de la care am avut foarte multe de invatat si a carui sfaturi m-au calauzit pe drumul cel bun. Exista momente in viata cand esti pus in situatia de a opta intre diverse variante si este foarte important sa stii ce sa alegi, iar alegerea facuta sa fie cea corecta. Este ca si la Bingo; ceea ce ai ratat odată nu se mai intoarce... Sunt genul de persoana care nu a ratat nici o ocazie favorabila. Asta pentru ca atunci cand doresc ceva cu adevarat, o fac din suflet si atrag reusita. Este si motivul pentru care am realizat cam tot ceea ce mi-am propus in viata pana acum: cant, ceea ce mi-am dorit de cand ma stiu; sunt casatorita cu un tenor, si pentru ca iubesc mult vocile frumoase de tenor; ne-am dorit un baiat si il avem pe Dorian, care are 7 ani, a absolvit clasa intai, pian principal, la Liceul de Muzica "George Enescu" din capitala. Lista viselor implinite ar putea continua...

- Cum au fost primele luni "printre straini", asa cum zicem noi?
Julia: Deoarece am "aterizat" direct "printre straini", iar ca si profesoara prima intalnire a fost cu copii americani, prima saptamana a fost dificila din cauza faptului ca acestia vorbeau foarte repede, cu prescurtari si jargoane pe care nu le invatasem la scoala. M-a ajutat mult faptul ca am absolvit sectia de filologie engleza a Liceului Teoretic Gheorghe Sincai din Cluj-Napoca si detin atestatul de limba engleza-romana, care imi da inclusiv posibilitatea de a preda aceste limbi... Dupa ce am depasit momentul de "adaptare" si nu am avut jumatate de an tangenta cu romani, la venirea in tara, chiar in prima noapte mi-am speriat mama, cand din cauza oboselii si a schimbarii fusului orar, m-am trezit din somn speriata si am inceput cu disperare sa vorbesc in limba engleza: "Where am I and what’s going on?" ... Mama m-a linistit cu blandete, mi-a spus ca totul este bine si ca sunt ACASA.

- Ati facut studiile la New York.  Considerati invatamantul din afara Romaniei mult mai bun?
Romeo: Am avut privilegiul de a beneficia de o bursa de master class din partea marii soprane italiene Renata Scotto la New York, la Academia de Opera care ii poarta numele. Totul a fost o intamplare... Eram la Opera Metropolitan din New York, impreuna cu sotia mea Julia, cand ne opreste un bariton cu o voce impostata si care, culmea, vorbea romaneste! Era Sebastian Catana, fiul solistilor operei clujene, care actualmente canta la Opera Metropolitan, a carui bunica era vecina cu Julia. Acesta ne-a prezentat prietenului sau, Filippo Scotto, fiul celebrei soprane Renata Scotto, una dintre predecesoarele Mariei Callas. Asa am ajuns sa fim audiati de marea soprana, care ne-a ofertit bursa de master class. Pot sa va spun ca pianista doamnei Scotto era romanca Cristina Stanescu, insa pretentiile aici erau mult mai ridicate decat in tara. Se tinde la perfectiune in ceea ce studiezi si ti-ai ales ca sa faci.

- L-ati avut ca profesor pe Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan. Ce sfaturi ati retinut de la acesta? Cum era ca "dascal"?
Romeo: Charles Riecker a fost omul care l-a adus la Opera Metropolitan pe marele tenor italian Mario del Monaco, cel mai mare Otello, a carui imprimari erau de referinta pentru mine. Dansul m-a asemuit insa tenorului care a cucerit opera new yorkeza, Franco Corelli, atat ca si volum al vocii, cat si ca si statura. Am aflat multe de la dansul despre secretele tehnice ale marilor solisti ai perioadei de glorie a operei (anii 60). Un gentleman ajuns la varsta senectutii, un om de inalta calitate morala si profesionala.

- Va simtiti nedreptatiti in Romania? Daca da, de ce?
Julia: Nu, din contra. Daca vreodata am fost nedreptatiti, acest lucru ne-a condus spre directia pe care trebuia sa o urmam. Desigur ca pe moment este dureros, dar nu am luat-o ca pe o nedreptate, ci ca pe un semn de avertizare din partea divinitatii. Dumnezeu a vrut sa ne arate ca trebuie sa schimbam directia, ca acela nu era drumul, locul sau conjunctura favorabile noua. Suntem genul de persoane care nu regretam alegerile facute, ni le asumam. Nu suntem lasi, pentru noi fiecare sut este un pas inainte. Mama imi mai spunea ca trebuie sa fii ca o minge. Cu cat o lovesti de pamant, cu atat ea sare mai sus. Consider ca sentimentul de nedreptatire vine din frustrare. Cei care nu reusesc in viata invoca diverse motive si au tendinta de a da vina pe sistem. Cei buni cu adevarat reusec sa treaca peste orice obstacole, la fel ca si un cal bun de curse. Iar cei care isi doresc cu adevarat sa reuseasca vor reusi. O draga prietena mi-a spus asa: "Daca tinzi spre Luna, cu siguranta vei ajunge una dintre stele!" Pot spune cu mandrie ca am reusit sa fac in viata tot ce am visat si asa cum aceeasi prietena ne-a mai spus: "ati ajuns printre STELE, mai este foarte putin pina atingeti LUNA!" Universul are mijloace nebanuite de a ne indeplini visele.

- Ce reprezinta romanca Angela Gheorghiu pentru voi? Este un exemplu pentru generatiile  de tineri? Este o prietena?
Julia: Angela Gheorghiu este cea mai frumoasa voce de soprana de opera pe care am auzit-o, este o voce pe care o iubesc mult. A urmat altor stele cu care noi romanii ne putem mandrii pe acest pamant, precum marea soprana Virginia Zeani... Desigur ca este un exemplu pentru intreaga lume de cantat frumos, de "vox sana in corpore sano", in traducere "voce sanatoasa intr-un corp sanatos", ca sa ne jucam putin in limba latina, deoarece mama mea, poeta Daniela Vasiloschi este profesoara de limba latina si romana. Ma deranjeaza atunci cand citesc pe internet diverse comentarii nepotrivite la adresa unor dive incontestabile precum este Angela Gheorghiu, care si-a asigurat locul in Panteonul din istoria muzicii. Cu atat mai mult ma revolt atunci cand observ ca acele comentarii sunt scrise in limba romana. Si aici cred ca unii dintre romani au o mare problema. Nu am putut intelege niciodata pe aceia care isi irosesc timpul barfind pe unii sau pe altii care au demonstrat de ce sunt in stare si manjesc cu noroi nestematele acestei natiuni. Cred ca prietenia se naste printre altele si din admiratie. Personal am conversat doar o singura data, dar a fost suficient ca sa remarcam calitatile Angelei: este o persoana foarte puternica, ma refer la puterea psihica, iar in aceasta meserie iti trebuie neaparat nervii tari. Angela este o luptatoare, este o voce pe care o iubim mult, este ambasadoarea liricii romanesti pe culmile Everestului operei.

- Romeo Saleno este singurul tenor roman selectionat in 2001 la Washington DC in OPERALIA lui Placido Domingo. Cum a fost intalnirea cu Domingo?
Romeo: La momentul cand am ajuns sa ma audieze marele maestru Placido Domingo, eram destul de necopt. Abia intrasem la Conservator, cand stimulat de elanul colegilor, am decis sa imi incerc si eu norocul si sa trimit o imprimare cu vocea mea la preselectie. Spre surprinderea mea, am fost singurul tenor roman selectionat in acel an, 2001, la Washington D.C., capitala Americii, intr-un moment de cumpana pentru Statele Unite, la trei saptamani dupa caderea turnurilor gemene. Revenind la intalnirea cu Domingo...imi amintesc amuzat cum dupa ce mi-am incheiat prestatia, am iesit in culisele de la Kennedy Center, unde infulecam ceva. Pe cand mestecam mai cu pofta il vad pe Placido Domingo in fata ochilor indreptandu-se tinta catre mine, in timp ce toata lumea dorea sa-l salute. Mi s-a oprit mancarea in gat cand m-am trezit ca intr-adevar venise in spatele scenei special pentru a ma felicita. Mi-a strans mana, mi-a spus ca am o voce foarte frumoasa si ca o sa fac cariera. Pentru un student in abia primul an de canto, a fost confirmarea faptului ca in sfarsit ma aflam pe drumul cel bun, asta dupa ce vreme de aproape sase ani studiasem medicina veterinara la Facultatea din Cluj.
- V-ati indragostit in 2002, pe scena. Romeo, cum ai cerut-o in casatorie? In ce context?
Romeo: Povestea noastra este povestea destinului. Cu toate ca fusesem colegi la Conservatorul din Cluj, la clase diferite, nu am schimbat prea multe cuvinte in timpul studentiei. Eu ma intorceam la Cluj de la Venetia, dupa doua concerte, iar Julia de la New York, special pentru a canta rolul titular "Carmen" din opera lui Bizet, iar eu pentru a fi Don Jose, soldatul indragostit, in spectacolul programat in stagiunea 2002-2003. Este povestea taranului simplu ajuns soldat, pe nume Don Jose, care este sedus de tiganca patimasa Carmen. Fermecat, soldatul dezerteaza si intra in lumea tiganilor, dar iubirea lui o sufoca pe tiganca doritoare de libertate si o impinge in bratele toreadorului Escamillo. Tradat si ranit in orgoliul masculin, Don Jose o ucide din dragoste pe Carmen. Este o poveste despre dragoste, tradare si crima.
Julia: Dupa ce am pregatit si cantat spectacolul de Carmen, Romeo m-a cerut de sotie si dupa o luna ne-am casatorit.