- Cum ati plecat din tara? De ce?
Romeo: In anul 2001 am fost invitat in capitala Americii, la Washington D.C. de catre maestrul Placido Domingo, fiind selecționat din zeci de mii de concurenți pentru a canta in cadrul Operaliei. Actualmente sunt in Romania, asa ca nu am plecat "definitiv" din tara, asa cum se zvoneste. Ne-am mutat de mai multi ani la Bucuresti, de unde calatorim in toata lumea. Acum de exemplu ne pregatim sa ne intoarcem in America, la New York, unde vom concerta in Central Park, pe aceeasi scena pe care au cantat Luciano Pavarotti si Angela Gheorghiu. Apoi suntem invitati in Italia, Israel si in Asia.
Julia: Anul 2002 a prilejuit intalnirea mea cu America, mai precis cu New York-ul. Am fost invitata aici pentru a preda canto in cadrul Festivalului de Arte "French Woods". Tot in cadrul aceluiasi festival am sustinut numeroase recitaluri impreuna cu pianistul american de origine rusa, Prof. Dr. Alexander Chernyshev, un prieten minunat, de la care am avut foarte multe de invatat si a carui sfaturi m-au calauzit pe drumul cel bun. Exista momente in viata cand esti pus in situatia de a opta intre diverse variante si este foarte important sa stii ce sa alegi, iar alegerea facuta sa fie cea corecta. Este ca si la Bingo; ceea ce ai ratat odată nu se mai intoarce... Sunt genul de persoana care nu a ratat nici o ocazie favorabila. Asta pentru ca atunci cand doresc ceva cu adevarat, o fac din suflet si atrag reusita. Este si motivul pentru care am realizat cam tot ceea ce mi-am propus in viata pana acum: cant, ceea ce mi-am dorit de cand ma stiu; sunt casatorita cu un tenor, si pentru ca iubesc mult vocile frumoase de tenor; ne-am dorit un baiat si il avem pe Dorian, care are 7 ani, a absolvit clasa intai, pian principal, la Liceul de Muzica "George Enescu" din capitala. Lista viselor implinite ar putea continua...

- Cum au fost primele luni "printre straini", asa cum zicem noi?
Julia: Deoarece am "aterizat" direct "printre straini", iar ca si profesoara prima intalnire a fost cu copii americani, prima saptamana a fost dificila din cauza faptului ca acestia vorbeau foarte repede, cu prescurtari si jargoane pe care nu le invatasem la scoala. M-a ajutat mult faptul ca am absolvit sectia de filologie engleza a Liceului Teoretic Gheorghe Sincai din Cluj-Napoca si detin atestatul de limba engleza-romana, care imi da inclusiv posibilitatea de a preda aceste limbi... Dupa ce am depasit momentul de "adaptare" si nu am avut jumatate de an tangenta cu romani, la venirea in tara, chiar in prima noapte mi-am speriat mama, cand din cauza oboselii si a schimbarii fusului orar, m-am trezit din somn speriata si am inceput cu disperare sa vorbesc in limba engleza: "Where am I and what’s going on?" ... Mama m-a linistit cu blandete, mi-a spus ca totul este bine si ca sunt ACASA.

- Ati facut studiile la New York.  Considerati invatamantul din afara Romaniei mult mai bun?
Romeo: Am avut privilegiul de a beneficia de o bursa de master class din partea marii soprane italiene Renata Scotto la New York, la Academia de Opera care ii poarta numele. Totul a fost o intamplare... Eram la Opera Metropolitan din New York, impreuna cu sotia mea Julia, cand ne opreste un bariton cu o voce impostata si care, culmea, vorbea romaneste! Era Sebastian Catana, fiul solistilor operei clujene, care actualmente canta la Opera Metropolitan, a carui bunica era vecina cu Julia. Acesta ne-a prezentat prietenului sau, Filippo Scotto, fiul celebrei soprane Renata Scotto, una dintre predecesoarele Mariei Callas. Asa am ajuns sa fim audiati de marea soprana, care ne-a ofertit bursa de master class. Pot sa va spun ca pianista doamnei Scotto era romanca Cristina Stanescu, insa pretentiile aici erau mult mai ridicate decat in tara. Se tinde la perfectiune in ceea ce studiezi si ti-ai ales ca sa faci.

- L-ati avut ca profesor pe Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan. Ce sfaturi ati retinut de la acesta? Cum era ca "dascal"?
Romeo: Charles Riecker a fost omul care l-a adus la Opera Metropolitan pe marele tenor italian Mario del Monaco, cel mai mare Otello, a carui imprimari erau de referinta pentru mine. Dansul m-a asemuit insa tenorului care a cucerit opera new yorkeza, Franco Corelli, atat ca si volum al vocii, cat si ca si statura. Am aflat multe de la dansul despre secretele tehnice ale marilor solisti ai perioadei de glorie a operei (anii 60). Un gentleman ajuns la varsta senectutii, un om de inalta calitate morala si profesionala.

- Va simtiti nedreptatiti in Romania? Daca da, de ce?
Julia: Nu, din contra. Daca vreodata am fost nedreptatiti, acest lucru ne-a condus spre directia pe care trebuia sa o urmam. Desigur ca pe moment este dureros, dar nu am luat-o ca pe o nedreptate, ci ca pe un semn de avertizare din partea divinitatii. Dumnezeu a vrut sa ne arate ca trebuie sa schimbam directia, ca acela nu era drumul, locul sau conjunctura favorabile noua. Suntem genul de persoane care nu regretam alegerile facute, ni le asumam. Nu suntem lasi, pentru noi fiecare sut este un pas inainte. Mama imi mai spunea ca trebuie sa fii ca o minge. Cu cat o lovesti de pamant, cu atat ea sare mai sus. Consider ca sentimentul de nedreptatire vine din frustrare. Cei care nu reusesc in viata invoca diverse motive si au tendinta de a da vina pe sistem. Cei buni cu adevarat reusec sa treaca peste orice obstacole, la fel ca si un cal bun de curse. Iar cei care isi doresc cu adevarat sa reuseasca vor reusi. O draga prietena mi-a spus asa: "Daca tinzi spre Luna, cu siguranta vei ajunge una dintre stele!" Pot spune cu mandrie ca am reusit sa fac in viata tot ce am visat si asa cum aceeasi prietena ne-a mai spus: "ati ajuns printre STELE, mai este foarte putin pina atingeti LUNA!" Universul are mijloace nebanuite de a ne indeplini visele.

- Ce reprezinta romanca Angela Gheorghiu pentru voi? Este un exemplu pentru generatiile  de tineri? Este o prietena?
Julia: Angela Gheorghiu este cea mai frumoasa voce de soprana de opera pe care am auzit-o, este o voce pe care o iubesc mult. A urmat altor stele cu care noi romanii ne putem mandrii pe acest pamant, precum marea soprana Virginia Zeani... Desigur ca este un exemplu pentru intreaga lume de cantat frumos, de "vox sana in corpore sano", in traducere "voce sanatoasa intr-un corp sanatos", ca sa ne jucam putin in limba latina, deoarece mama mea, poeta Daniela Vasiloschi este profesoara de limba latina si romana. Ma deranjeaza atunci cand citesc pe internet diverse comentarii nepotrivite la adresa unor dive incontestabile precum este Angela Gheorghiu, care si-a asigurat locul in Panteonul din istoria muzicii. Cu atat mai mult ma revolt atunci cand observ ca acele comentarii sunt scrise in limba romana. Si aici cred ca unii dintre romani au o mare problema. Nu am putut intelege niciodata pe aceia care isi irosesc timpul barfind pe unii sau pe altii care au demonstrat de ce sunt in stare si manjesc cu noroi nestematele acestei natiuni. Cred ca prietenia se naste printre altele si din admiratie. Personal am conversat doar o singura data, dar a fost suficient ca sa remarcam calitatile Angelei: este o persoana foarte puternica, ma refer la puterea psihica, iar in aceasta meserie iti trebuie neaparat nervii tari. Angela este o luptatoare, este o voce pe care o iubim mult, este ambasadoarea liricii romanesti pe culmile Everestului operei.

- Romeo Saleno este singurul tenor roman selectionat in 2001 la Washington DC in OPERALIA lui Placido Domingo. Cum a fost intalnirea cu Domingo?
Romeo: La momentul cand am ajuns sa ma audieze marele maestru Placido Domingo, eram destul de necopt. Abia intrasem la Conservator, cand stimulat de elanul colegilor, am decis sa imi incerc si eu norocul si sa trimit o imprimare cu vocea mea la preselectie. Spre surprinderea mea, am fost singurul tenor roman selectionat in acel an, 2001, la Washington D.C., capitala Americii, intr-un moment de cumpana pentru Statele Unite, la trei saptamani dupa caderea turnurilor gemene. Revenind la intalnirea cu Domingo...imi amintesc amuzat cum dupa ce mi-am incheiat prestatia, am iesit in culisele de la Kennedy Center, unde infulecam ceva. Pe cand mestecam mai cu pofta il vad pe Placido Domingo in fata ochilor indreptandu-se tinta catre mine, in timp ce toata lumea dorea sa-l salute. Mi s-a oprit mancarea in gat cand m-am trezit ca intr-adevar venise in spatele scenei special pentru a ma felicita. Mi-a strans mana, mi-a spus ca am o voce foarte frumoasa si ca o sa fac cariera. Pentru un student in abia primul an de canto, a fost confirmarea faptului ca in sfarsit ma aflam pe drumul cel bun, asta dupa ce vreme de aproape sase ani studiasem medicina veterinara la Facultatea din Cluj.
- V-ati indragostit in 2002, pe scena. Romeo, cum ai cerut-o in casatorie? In ce context?
Romeo: Povestea noastra este povestea destinului. Cu toate ca fusesem colegi la Conservatorul din Cluj, la clase diferite, nu am schimbat prea multe cuvinte in timpul studentiei. Eu ma intorceam la Cluj de la Venetia, dupa doua concerte, iar Julia de la New York, special pentru a canta rolul titular "Carmen" din opera lui Bizet, iar eu pentru a fi Don Jose, soldatul indragostit, in spectacolul programat in stagiunea 2002-2003. Este povestea taranului simplu ajuns soldat, pe nume Don Jose, care este sedus de tiganca patimasa Carmen. Fermecat, soldatul dezerteaza si intra in lumea tiganilor, dar iubirea lui o sufoca pe tiganca doritoare de libertate si o impinge in bratele toreadorului Escamillo. Tradat si ranit in orgoliul masculin, Don Jose o ucide din dragoste pe Carmen. Este o poveste despre dragoste, tradare si crima.
Julia: Dupa ce am pregatit si cantat spectacolul de Carmen, Romeo m-a cerut de sotie si dupa o luna ne-am casatorit. Poate suna ciudat, dar adevarul este ca cererea in casatorie a fost formulata pe autobuz. Romeo pleca la gara pentru a se deplasa la Craiova unde urma sa cante un spectacol, iar eu ma duceam in vizita la mama. Pe drum, in autobuz, Romeo mi-a spus ca si-ar dori sa petreaca mai mult timp cu mine, de fapt tot restul vietii, ca isi doreste sa fiu sotia si mama copiilor lui. Totul s-a intamplat atat de rapid, incat atunci cand am coborat din autobuz (Romeo mai avea de mers cateva statii) am inceput sa rad de bucurie. Am fugit la mama si i-am spus ca ma casatoresc. Iar dorinta mea s-a implinit, ma casatoresc cu un tenor, cu cea mai frumoasa voce pe care o auzisem, asa cum am visat, atat la propriu(de Sfantul Andrei), cat si la figurat. Interesant este ca destinul a vrut sa ne uneasca mult mai devreme, mai precis in anul 1998, cand am fost distribuiti in rolurile principale din West Side Story. Dar atunci eu am refuzat sa cant, culmea, pe motiv ca eu nu cant cu un student la medicina(adica Romeo!). Un an mai tarziu, am avut prilejul sa il ascult la primul sau recital din anul intai la Conservator si a fost o revelatie pentru toata lumea.
- Spuneti-ne mai multe despre aparitia voastra pe Broadway
Julia: Am avut bucuria sa concertam in aer liber pe celebrul Broadway din New York pe 1 Mai anul acesta, iar pe 7 Mai am fost premiati ca si primul cuplu de Pop-opera din lume in cadrul Galei Celebritatilor care a avut loc la Las Vegas, gala organizata si prezentata de Mihaela Serban in colaborare cu Consulatul onorific al Romaniei la Las Vegas, reprezentat de Consulul Onorific, d-na Lia Roberts si TVRi.
Pe Broadway am cantat cu ocazia Festivalului "Romania on Broadway". S-au adunat romani si straini din intreaga America si Canada, veniti special cu ocazia acestui eveniment, precum si personalitati de marca ale vietii culturale si politice romano-americane. Romani de pretutindeni veniti sa-i vada si sa-i asculte pe confratii lor Romeo si Julia Saleno la New York.
Cu toate ca pregatisem doar un singur program, am ajuns sa cantam de trei ori in cadrul evenimentului de pe Broadway, la cererea publicului si a organizatorilor. S-au cerut foarte multe bisuri, oamenii strigau ca vor sa ne vada la Metropolitan. A fost o atmosfera de neuitat, am intalnit multi oameni si artisti de valoare, cu care ne-am imprietenit.
Urmarea este ca am fost invitati de reprezentantii de la United Nations (Natiunile Unite) sa concertam in Central Park in New York, in toamna acestui an.

- Ati cantat numai opera, operetta, pop opera sau ati avut ocazia sa interpretati si alte genuri?
Romeo: Este adevarat ca amandoi suntem absolventi ai Academiei de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, sectia canto clasic si ne-am desavarsit studiile vocale la New York. Eu sunt laureat cu premiul intai la trei concursuri internationale de canto, am fost multi ani solist al operelor nationale din Cluj-Napoca, Timisoara si Bucuresti, am cantat numai roluri principale (Don Jose din opera "Carmen" de Bizet , Mario Cavaradossi in "Tosca" de Puccini, Radames in "Aida" de Verdi, Calaf in "Turandot" de Puccini, Ismaele in "Nabucco" de Verdi, Hoffman in "Povestirile lui Hoffman" de Offenbach, Alfredo in "La Traviata" si Ducele de Matova in "Rigoletto" de Verdi, Pinkerton in "Madama Buttrerfly" de Puccini, Cantaretul Italian in "Cavalerul Rozelor" de Strauss), opereta: Edwin in "Sylvia" de Kalman, spectacole de musical american: Tony in "West Side Story" de Bernstein, Freddie in "My Fair Lady" de Lerner & Loewe. C, si, iata, suntem primul cuplu recunoscut international de Pop-Opera nu numai din Romania, ci din intreaga lume. Dar lucrurile nu au stat de la inceput tocmai asa... La varsta de 16 ani, ascultand o placa de-a lui Furdui Iancu la verii mei din Targu Mures, am inceput sa cant "M-o facut maica fecior", iar ei ma incurajau ca le place foarte mult. M-am dus acasa si ai mei, cand m-au auzit cantand, mi-au dat imediat bani sa-mi cumpar pick-up si placi ca sa invat toate cantecele. Am studiat apoi canto popular la Targu Mures in clasa 11 si 12 de liceu si anul urmator, imediat dupa ce am intrat la Facultatea de Medicina Veterinara la Cluj, am devenit solist al ansamblului studentesc Martisorul si Intermezzo si am facut turnee in mai multe tari. O data, la Paris, dupa ce am cantat la Ambasada Romana, am fost invitati de patronii de la restaurantul "Doina" la cina. Le-am cantat ceva muzica populara pentru clienti si patronul m-a rugat daca pot sa cat o canzoneta, pentru ca era ziua sotiei lui, careia ii placeau mult canzonetele. Daca atunci cand cantam muzica populara lumea manca si povestea, cand am inceput sa cant O sole mio (pe care-l stiam la acea vreme doar din auzite de pe CD-urile cu "Cei 3 Tenori"), am observat ca toata lumea a ridicat privirile cu interes. S-a facut liniste in restaurant si nu numai romanii, ci si strainii erau cuceriti. A fost momentul decisiv de a ma orienta spre studiul cantoului clasic. Dar, de cate ori am si avem ocazia, cant cu mare placere muzica populara si de petrecere, doine si cantece patriotice. Iar impreuna cu Julia mai cantam ocazional si refrene de neuitat din muzica usoara de "inima albastra": Strangers in the night, Delilah, Besame mucho si multe, multe altele. De asemenea cantam musical, muzica de Broadway, cum sunt: Memory, Don’t cry for me Argentina, The Phantom of the Opera. Cantam multe balade romantice, la fel ca si Julio Iglesias sau Nana Mouskouri. In acest sens trebuie sa ascultati cu noi "Se que volveras amor" sau daca preferati power ballads va putem canta si "We are the champions", adaptare dupa Queen. Lista ar putea continua, dar este tare lunga si ma tem ca ne-ar trebui cateva pagini numai pentru asta.
Insa genul care ne-a consacrat este Pop-Opera. Cunoasteti desigur celebrele duete Time to say Good-Bye sau Amigos para siempre. Julia, care este o persoana romantica, compune deasemenea foarte frumos, merita sa ascultati piesa scrisa de ea "Luceafarul" sau varianta ei in italiana si engleza: "Morning-Star", inspirata din tema poemului eminescian si daca cumva nu sunteti indragostiti inca, va veti indragosti cu siguranta, macar de Luceafar... Eu deasemenea compun, ceva mai vesel, pentru ca sunt o fire optimista, asa ca va recomand sa ascultati si piesa mea "Ragazzo, ragazza". Ambele noastre compozitii le-am cantat de curand la National TV si N24Plus si le puteti asculta si pe internet.
Julia: Eram foarte micuta cand am realizat ca muzica imi face viata mult mai frumoasa. Ascultam placile Ilenei Sararoiu si ii cantam toate romantele, cantecele populare si de petrecere. Muzica este ca si soarele care ne lumineaza viata, iar muzica Ilenei Sararoiu era soarele care lumina orice zi. Cu romanta "Inima", din repertoriul Ilenei Sararoiu, am castigat in 2003 Marele Premiu la concursul de romante "Te-astept pe acelasi drum", iar un an mai tarziu am cantat in recital cu Furdui Iancu. Revenind...Mai apoi am descoperit casetele cu Angela Similea, un alt soare, intr-o alta galaxie, aceea a muzicii usoare romanesti. Cantam cu pasiune toate piesele ei si m-am inscris la 12 ani la scoala populara de arte cu gandul de a-i urma modelul. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de la scoala...Lucrurile au luat o turnura neasteptata, cand profesoara de canto de acolo, Jiman Maxim Cristina, a inceput sa sustina ca eu am o voce de opera cu impostatie naturala si ca ar fi pacat daca nu as imbratisa aceasta cariera. Ei bine, nu tocmai asta doream eu sa aud... Aveam in cap cu totul alte ganduri, eu cantam "I’ll always love you" piesa lui Whitney Houston din filmul "Bodyguardul". Doar cand ma duceam la studiou, unde repetam cu microfoanele, realizam ca lumea ma privea interesant, pentru ca bubuiau boxele de nu se poate de cat de tare cantam eu. Insa pentru ca eu nu faceam nici un efort si totul era foarte simplu si natural, mie imi pareau ceilalti ciudati, nu invers... Pana intr-o zi, tot din toamna aceluiasi an, cand, uitandu-ma la televizor, un anume film mi-a captat atantia. Era "My Barcelona", filmul despre povestea vietii tenorului catalan Jose Carreras. Incepand cu acea clipa m-am indragostit iremediabil de vocea de tenor. A doua zi am cumparat toate casetele care le-am gasit cu Jose Carreras si m-am dus de graba la scoala populara pentru a-i spune profesoarei ca m-am hotarat sa studiez cantoul clasic, asa cum imi recomandase dansa. Timpul a demonstrat ca a fost o alegere inteleapta, ca nimic nu este intamplator sau pura coincidenta, ca exista semne si viata ar fi mult mai usoara daca le-am recunoaste. In incheiere va multumim sile dorim tuturor cititorilor o vacanta plina de pace si iubire!