Cantareata Carmen Radulescu a lansat recent, la Galeria Carrefour Orhideea, albumul "Poate", aparut la casa de discuri OVO MUSIC. La eveniment au participat, alaturi de publicul care o iubeste atat de mult, si fiul ei, Sorin, de 21 de ani, care lucreaza in aviatie, precum si Ovidiu Komornyik si Carmen Movileanu.
Carmen Radulescu ne-a dat un interviu in exclusivitate, dezvaluind lucruri incendiare legate de Serban Georgescu si de moartea Madalinei Manole.
Cu cei doi a avut doua vise ciudate, care par sa elucideze multe lucruri.


- Ce amintiri aveti legate de perioada de dinainte de 1989?
- E o intrebare atat de frumoasa si atat de grea in acelasi timp pentru ca ti-e greu sa raspunzi. Sunt convinsa ca aceasta perioada nu se va mai repeta; a fost o perioada extraordinara, cand erau appreciate muzica si calitatea ei, prestatia pe scena. Artistul era respectat si iubit din toate punctele de vedere. Acum, in niciun caz nu va mai merge! Dar, totusi, publicul este dornic de calitate, de muzica romantica.
- Dupa revolutie, noi am fost usor marginalizati pentru a lasa loc altor valuri de tineri care din pacate n-au spus nimic.
- De ce un album dupa 20 de ani?
- Sa nu creada lumea ca eu nu am muncit, nu m-am implicat si nu am perseverat in cariera mea! Din contra, am avut albume peste albume pregatite, inregistrate, dar obstacolul a fost din cauza caselor de productie care au aparut la fel ca si ciupercile dupa ploaie, dupa revolutie. Cei de la casele de productie imi spuneau: "Doamna Carmen, nu mai sunteti de actualitate, muzica dumneavoastra trebuie sa se indrepte spre ceva nou!".
- Dar nu ati facut niciodata niciun compromis, nu, pentru a va schimba stilul muzical?
- Am abordat alte genuri de muzica ca sa-mi dovedesc mie ca am succes. Cand m-a auzit cu o manea, doua, lumea mi-a spus ca vrea sa asculte piesele mele din anii trecuti. Si la romante si la muzica populara mi s-a spus la fel.
- Cum ati luat legatura cu Ovidiu Komornyik, directorul casei de discuri OVO MUSIC?
- Ne stiam de foarte mult timp, de ani de zile, dar eram amandoi doi buni prieteni. Ne intalneam in diferite spectacole si concerte si am intreba daca sunt bine. Eu ii raspundeam ca da. Nu ii spuneam ca am probleme cu casele de discuri. Cand si-a pus casa de productie la punct, atunci am luat legatura cu el.
- Ati colaborat si cu compozitorul Serban Georgescu, fostul sot al Madalinei Manole.
- Da, as vrea sa pastrez numai amintirile frumoase legate de Serban Georgescu, desi am mai spus si in alte interviuri ca pentru el devenisem in ultima vreme doar o masina de facut bani, din pacate. Dar, asa e, apreciezi omul doar dupa ce nu-l mai ai langa tine. Dar, pentru mine, Serban Georgescu a fost rampa mea de lansare propriu-zisa a muzicii usoare romanesti si lansarea lui in lumea muzicii ca si compozitor. Noi ne-am nascut in acelasi timp, eu ca interpreta si el ca autor al melodiilor mele.
- Aveti vreun regret legat de muzica de dinainte de 1989?
- Nu, nu am deloc regrete. Fiecare avem locul nostru sub soare, chiar, sincer vorbesc, nu am regrete. Am fost printre putinele interprete de muzica usoara care umpleam singura Sala Polivalenta din Bucuresti. In muzica s-au schimbat multe. Cu toate schimbarile care s-au petrecut in acesti an avem publicul nostru si nu avem cum sa ne impiedicam de stilurile care, probabil si in continuare, vor aparea, pentru ca societatea, omenirea evolueaza. Avem si noi segmental nostru de public care ne iubeste.
- In 1987 ati facut un turneu cu formatia Electric-cord in Danemarca. Cum a fost acea perioada?
- Da, am cantat atunci cu Stela Enache, cu Doru Caplescu (care a plecat dintre noi, din pacate), cu Doru Danciu. Eu si Stela Enache am fost divele turneului. Cantam live, de la ora 21.00 la 4.00, cu pauze de cinci minute la fiecare ora. Nici nu aveam timp sa mancam un sandvis intreg - il lasam pe masa si mancam dupa o ora restul. A meritat! Pentru mine, a fost primul meu turneu si aveam 23 de ani. Am fost chiar in Copenhaga.
- Stiu ca ati avut un vis premonitoriu inainte de moartea Madalinei Manole.
- In vis nu mi-a aparut chipul lui Serban Georgescu, ci era o umbra. Vocea semana cu a lui Serban Georgescu si imi spunea: "Ai sa vezi, Madalina va muri!" In vis, eu i-am spus: "Fugi de-aici cu aberatiile tale si cu ineptiile pe care mi le spui!", mai ales ca vorbisem cu Madalina cu cateva luni inainte sa moara si imi spunea ca e foarte fericita.
- Cand ati vorbit ultima oara cu Madalina Manole?
- Am vorbit cu Madalina chiar cu patru zile inainte de a muri.
- Credeti in vise premonitorii?
- Da, cred.
- Ati avut vise premonitorii si inainte de visul cu Serban Georgescu?
- Da, sigur ca da, dar nu legate de moarte. Visam, de exemplu, ca nu trebuie sa plec la drum uneori, visam o apa, un hau, orice. Tin cont de vise. Sunt nascuta in zodia Varsatorului, pe 29 ianuarie. Am mai avut un vis si la patru zile dupa ce a fost inmormantata Madalina. Imi aparea foarte vesela, fericita. Era cu manutele pline de pamant si scotea buruieni din pamant si imi spunea: "Uite, in sfarsit, am scapat de toate buruienile astea care mi-au pus capac in toata curtea asta! Pomisorii astia pe care ii vezi i-am plantat eu. Mai am doi pomisori de plantat si acum sunt multumita de gradina mea!"
- Cat de apropiata ati fost de Madalina Manole?
- Am fost apropiata cat am putut de Madalina. Nu am avut foarte multe spectacole cu ea, pe aceeasi scena, pentru ca Serban Georgescu nu ne dadea voie sa dam nas in nas, sa ne intalnim. Dupa ce a plecat Serban dintre noi am reusit sa vorbim mai mult, sa ne povestim diverse lucruri. Mi-a parut rau ca nu am putut sa fiu prietena mai mult cu Madalina decat am fost.
- Cum explicati gestul Madalinei Manole? Credeti ca a fost sinucidere?
- Nu cred si nu voi crede ca Madalina s-a sinucis! Nu-mi explic ce a fost, dar parerea mea e ca nu a fost sinucidere.
- Da, si Mirbela Dauer spune ca nu crede ca Madalina s-ar fi sinucis.
- Si nu numai Mirabela spune lucrul asta! Mai sunt si alte artiste. Da, sustinem asta pentru ca o cunosteam pe Madalina. Avea si un copilas pentru care se luptase zece ani. Nu cred ca ea s-a sinucis! Nu o stiu pe ea sa fi fost labila psihic! Eu o vedeam la un moment dat mai integra decat mine.
- Ce parere aveti de muzica romaneasca de azi?
- Unii imi plac. Dar ceea ce vad pe scena: doua fete, doua tate si cand incepe o melodie fac hata-hata si canta si solistul - numai trei masuri - nu mai e muzica! Haideti sa-i punem o ora sa cante live! Dar canta corect, fara sa falseze?! Chiar mi-ar placea sa vina un artist din generatia tanara si unul din generatia noastra si sa cante. Sa vedem ce iese!
- Cum va intretineti? Aratati formidabil!
- Incerc sa mai micsorez portiile de mancare, desi sunt gurmanda.
- Va place sa gatiti?
- Da, chiar foarte mult! Vad material prima pe masa si imi vin ideile. Gatesc ce-i place fiului meu, Sorin, de 21 de ani: ciorba de burta, ciorba de perisoare, salata de boeuf si sarmalute.
- Va place sportul?
- Da, merg cu bicicleta peste tot. Ma camuflez ca sa nu ma recunoasca lumea: imi pun o sapca. Acum zece ani ma duceam la o sala de fitness, Monalisa, pe Calea Victoriei.
- Veti avea un turneu legat de lansarea albumului "Poate"?
- Da, sigur ca da! Mai stau o luna in Bucuresti si pe 4 noiembrie voi pleca in SUA si in Canada, unde voi sustine concerte.
- Stiu ca ati trait o perioada in SUA, mai demult.
- Da, am mai fost plecata in SUA in 2004, cand am stat acolo sase luni. Vreau sa fiu cineva in tara mea decat sa fiu un nimeni in SUA!