Alexandru Andries s-a nascut la 13 octombrie 1954 si nu are de gand sa se casatoreasca. Nu are nici telefon fix, nici mobil si nu-i plac nici evenimentele mondene, iar de imbracat il imbraca matusa sa, Victoria, care locuieste in Statele Unite ale Americii. Artistul este un om fericit. Normalitatea este mesajul pe care-l transmite prin versurile pieselor sale.

- Sunteti nascut la 13 octombrie 1954 si totusi cifra 13 nu v-a purtat ghinion. Va considerati un om norocos?
- Da, absolut, 100%. Din punctul meu de vedere, n-am avut niciodata superstitia asta cu 13, tocmai pentru ca sunt nascut pe data de 13. Mai stiu cel putin doua nume din muzica nascute la 13 octombrie. Unul e Paul Simion si altul e un urias basist de jazz, Raz Brown. N-am avut niciodata ghinion din cauza cifrei 13 si pot sa va spun sa nu va fie frica de 13.
- Aveti un stil propriu. Va imbracati de la un croitor sau va luati hainele de-a gata?
- Nu, nu-mi iau eu hainele, de obicei mi le iau altii. Nu-mi place sa umblu prin magazine, o sa radeti. Matusa mea, Victoria, se ocupa de alegerea hainelor mele si mai sunt si multi prieteni care, cand observa ca am ajuns la limita, imi iau. Sunt prea putin interesat de zona asta, a modei, si atunci imi aleg haine comode, care sa nu ma deranjeze in miscari si in ceea ce fac. Am nevoie de buzunare, pentru ca am tot felul de creioane si de lucruri de tinut la mine si de obicei asa si umblu.
- In tinerete erati mofturos, incapatanat si taciturn. Intre timp v-ati schimbat. Ce v-a determinat?
- Si acum sunt mofturos. Am fost obisnuit cu mancarea buna si din acest motiv sunt asa. Sunt o fire mai retrasa, asa imi place mie! In primul rand, am imbatranit. Am devenit putin mai tolerant. E ceva ce daca nu ai se invata cu varsta. De obicei, eram mult mai rau, acum sunt mai civilizat.
- Cum puteti trai fara telefon?
- Mi se pare ca e mult mai bine fara telefon. M-am obisnuit sa traiesc asa si deja mi-ar fi greu sa traiesc in casa cu un aparat care sa sune tot timpul. Exista casa de discuri Alma Artex, care a preluat activitatea mea, exista impresarul meu, Aurel Mitran, care se ocupa de mine. Si, in plus, lumea ma mai cauta si la Arhitectura.
- N-aveti nici telefon mobil. De ce?
- Nu am si nici nu-mi doresc. Ma simt foarte bine asa.
- Sunteti "colectionar" de uniuni, comtitete si comitii. Le-ati inventat pe toate?
- Sunt membru al Ordinului Arhitectilor, al Uniunii Artistilor Plastici, al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, al AZR. Acestea sunt doar cateva. Sunt membru in peste 30 de uniuni.
- De ce nu frecventati evenimentele mondene? Nu va plac?
- Viata mea particulara nu trebuie sa stea sub ochii presei. La evenimente mondene nu ma duc, pentru ca nu mi-au placut niciodata lucrurile astea, in care lumea apare doar ca sa se afiseze.
- De ce ati ales sa ramaneti burlac?
- N-am nimic impotriva institutiei casatoriei.
- Cum va explicati faptul ca o casa de discuri precum A&A Records a rezistat pe piata muzicala din Romania, desi a scos numai produse de calitate si necomerciale?
- Simplul fapt ca existam de 10 ani, eu si A&A Records, inseamna ca mai exista oameni care vor sa afle lucruri interesante. Un artist nu are dreptul sa abdice de la conditia lui de artist.
- Ce muzica ascultati?
- Ascult jazz, dar si rock. In special ciudatenii. Dar, nu e important ce ascult eu!
- Ce ati alege ca single de pe albumul "Oficial"?
- Oricare dintre cantecele de pe albumul nou ma reprezinta. Dar, realizatorii de la radio le pot difuza pe cele care le plac lor.
- Cum vedeti artistul ideal?
- Nici asta nu stiu, pentru ca nu cred ca are legatura cu artistii portretizati in filme sau in carti. Iar in viata de zi cu zi nu conteaza ce face un artist, pentru ca important este ce ramane dupa el. Este foarte putin important daca artistul sta nu stiu unde, mananca nu stiu ce sau are nu stiu ce pasiuni. Important este sa faca lucruri de calitate, care sa se adapteze timpului.
- Care este relatia dvs. cu studentii dvs. de la Arhitectura ?
- Din punctul meu de vedere, este o relatie foarte buna, pentru ca nu e cu nimic diferita de celelalte relatii pe care le am cu oamenii din jurul meu. Studentii mei sunt niste oameni care vor sa invete si ce stiu si pot sa le spun, le spun. Nu sunt nici foarte intepat, nici mai putin vesel cu ei. Sigur, probabil ca surpriza lor cea mai mare atunci cand vine vorba de note este ca sunt corect. Deja, se stie in scoala ca la mine notele sunt corecte.
- Sunteti un om de succes, talentat, fericit. Ce anume va face sa fiti fericit?
- Nu mi-am pus problema daca sunt sau nu un om fericit. Chiar ma consider un om fericit, sa faci ceva ce-ti place si din fericirea aia sa si traiesti. O a doua mare bucurie e sa constati ca esti pe placul oamenilor, ca ei vin sa te-asculte, indiferent cu te ocupi: ca faci teatru, ca pictezi, canti sau faci film. Asta iar e o bucurie extraordinara.