AMOSNEWS: Cornel Nistorescu 70: un mesaj si un avertisment (Autor: Octavian ANDRONIC)
Pentru cei care il cunosc - si nu de azi de ieri - pe Cornel Nistorescu, gestul sau a fost unul neobisnuit. Cu prilejul intrarii sale in Clubul Saptezecistilor, din care fac deja parte majoritatea colegilor de generație, a organizat o reuniune la care a invitat pe cativa dintre cei cu care a impartit si impartasit si succesele si esecurile din campul de bataie al presei inca libere si independente - cea din ultimul deceniu al secolului trecut, cand forta idealurilor reprimate in epoca de aur s-a ciocnit violent cu realitatea intereselor politicianiste si mercantile care marcheaza cu putere debutul noului mileniu.
S-au revazut (unii dintre ei dupa prea multa vreme) in cadrul inedit al Cave de Bucharest (un local unic prin standardele de calitate gastronomica si intelectuala) reprezentanti de frunte ai valului care a impus conditia unei prese inca libere. Colegi din redactiile prin care s-a preumblat, colegi de breasla sau de Club de Presa, colaboratori si prieteni apropiati. Nu au lipsit de la acest original si - cum spuneam - neasteptat apel de seara Horia Alexandrescu, Mihai Tatulici, Marius Tuca, Lucian Avramescu, Ovidiu Ioanitoaia si - cu voia d-voastra, subsemnatul Octavian Andronic (i-am pomenit pe cei care mi-au revenit in minte in momentul redactarii) alaturi de cativa politicieni al caror numitor comun a fost, dupa marturia gazdei, stima pe care le-a purtat-o pentru corectitudinea si bunele intentii, un cvartet original format din Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana. Nu este un secret faptul ca de-a lungul unei jumatati de secol de profesie Cornel Nistorescu nu s-a remarcat prin amabilitate sau toleranta, temperamentul sau radical facandu-l sa intre in conflict, uneori, cu unii dintre cei mai apropiati colegi de breasla. Dar la acest prag temporal jurnalistul a considerat ca trebuie sa faca pace - fara concesii insa - cu lumea lui, in care are de gand sa continue a-si lasa urmele, mai ales ca are suficiente motive sa o faca (iar motivele - sotia si fiul - l-au insotit la aceasta aniversare). Cu totul remarcabila mi-a aparut insa pozitia sa fata de acest reper temporal care pe cei mai multi ii face sa renunte sau sa reduca turatia motoarelor. Veritabil luptator, Nistorescu continua, incercand totodata ca prin gestul sau sa ofere un model si un impuls de concordie intelectuala si de caracter intr-un moment politic si social al contradictiilor ireconciliabile si al dezbinarii totale. Mesajul sau implicit a parut sa fie acela al darii mana cu mana pentru a putea face pas cu pas-ul acela necesar spre normalitate. Desfasurata in atmosfera unui autentic simpozion profesional, aniversarea a prilejuit interesante si adeseori amuzante puncte de vedere si rememorari dintr-o vreme care va ramane in istoria presei ca momentul de varf al manifestarii spiritului gazetaresc onest si combativ. Amintindu-si cu placere de confruntarea din 96 cu Iliescu, pe care am moderat-o, Emil Constantinescu a simtit nevoia sa sesizeze faptul ca in peisajul actual al presei nu mai exista moderatori si dezbateri, ci doar instigatori. Si chiar daca nu are rost sa idealizam tot ce s-a intamplat atunci, nu putem sa nu facem comparatiile care dezavantajeaza flagrant prezentul. Sunt argumente pentru care aniversarea lui Cornel Nistorescu poate sa marcheze o borna a luciditatii si sinceritatii cu care ar trebui sa ne radiografiem prestatia profesionala si sociala. Ramane sa ii uram traditionalul La multi ani! celui care a avut initiativa sa ne puna in fata o oglinda in care sa ne vedem cu un ochi mai critic.

------------
N.R. estiri si einformatii.ro: Am avut privilegiul de a lucra cu Cornel Nistorescu la Evenimentul Zilei, dupa 1990, unde am colaborat o scurta perioada, pe vremea cand acesta era redacor sef. Il cunosteam insa pe gazetar dinainte de 1989, cand era coleg la un ziar pentru tineret cu mama mea, scriitoarea si jurnalista Areta Sandru, si care aprecia talentul de scriitor al lui Cornel Nistorescu. Asa ca ii zic acum, cu admiratie si sinceritate: La multi ani, Maestre! (Mireille Astrid Popa)