In revista UZP (publicatie editata de UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA), puteti citi un articol excelent, scris de un senior al presei romanesti - Serban Cionoff: 21 august 1968, invadarea Cehoslovaciei Brunea-Fox merge sa auda ce spune strada.

xxx

La numai cateva luni dupa miscarile studentesti cu care au fost confruntate, in mai 1968, Franta, Germania Occidentala Europa Occidentala si Statele Unite ale Americii, un alt eveniment avea sa zguduie lumea politica internationala. In noaptea de 20 spre 21 august, trupele a 5 state membre ale Tratatului de la Varsovia invadau Cehoslovacia. Asa incepea acea zi de miercuri 21 august 1968, in care raspunsul si evenimentele din Romania au declansat un urias val de simpatie si de sprijin in Europa si in intreaga lume. Fireste, dupa 5 decenii, suntem in posesia unui substantial material documentar ca si a unor analize temeinice, edificatoare, de natura sa ne permita o buna intelegere si o dreapta evaluare a lucrurilor. In egala masura, se cuvine sa consemnam faptul ca, in miezul dramaticelor evenimente din august 1968, presa romaneasca a fost prezenta la datorie, iar relatarile la cald, transmise, din Praga si din Cehoslovacia, de catre eminentii jurnalisti Dumitru Tinu, Cristian Popisteanu si Eugen Preda, raman de o impresionanta actualitate, atat prin acuratetea informatiilor, cat si prin incarcatura lor umana cu totul de exceptie, pentru solidaritatea deplina cu cetatenii Cehoslovaciei, atacata in mod miselesc sub un pretext aberant. Imi permit sa aduc in actualitate o marturie, cu atat mai mult cu cat ea se refera direct la un clasic al jurnalismului romanesc. Este vorba despre F. Brunea-Fox, cel pe drept cuvant considerat si numit Printul reportajului romanesc. Dupa ce a urmarit cu mare atentie, la televizor, evenimentele, Brunea-Fox i-a spus sotiei sale, Lisette Daniel Brunea:
- Hai sa iesim. Vreau sa aud ce spune strada!.
Nimic surprinzator in acest gest, stiut fiind ca, inca din 1932, Brunea-Fox numise strada un mediu biologic. O realitate sociala:
- Strada e un plaman si un stomac prin care se respira si se digera, un organism esential. Pentru a avertiza: Nu calcati strada!Musca!, scria renumitul gazetar.
Au coborat, asadar, Brunea-Fox si sotia in strada si, de pe Schitu Magureanu, unde locuiau, au taiat direct prin Parcul Cismigiu, spre a ajunge in piata.
- Brunea privea tacut si ingandurat strada - avea sa imi povesteasca, peste ani doamna Lisette - iar eu nu indrazneam sa il intreb nimic. Deodata, pe Calea Victoriei, mai sa se loveasca de un tanar care pur si simplu fugea spre o tinta anume. Cand si-au revenit dupa soc, si-au dat seama ca acesta era un tanar scriitor pe care cei doi il cunosteau de ceva vreme si il pretuiau sincer.
- Ce faci?, l-a intrebat Brunea-Fox. Unde fugi asa?. Cel intrebat l-a privit de-a dreptul surprins de intrebare si i-a raspuns numaidecat:
- - Cum unde ma duc? Ma duc sa ma inscriu in partid!.
Dupa care si-a vazut, tot in goana, de drum. Voi mentiona ca, in acea atmosfera si-au exprimat, cu sinceritate, solidaritatea cu pozitia foarte curajoasa si foarte demna nu doar a statului, ci a fiecarui roman de buna credinta, oameni de recunoscuta valoare spirituala si de o certa verticalitate morala, cum ar fi Irina Petrescu, Dan Grigore sau Paul Goma. Cred ca se va intelege in sensul sau real si raspunsul tanarului scriitor. M-am intrebat de multe ori daca Brunea-Fox a gasit de cuviinta sa le consemneze sau pur si simplu s-a multumit ca a reusit sa auda ce spune strada. Dupa cum m-am mai intrebat si cum ar fi reactionat F.Brunea-Fox 21 de ani, in decembrie 1989, atunci cand Nicolae Ceausescu a calcat, si la propriu si la figurat, strada. Iar strada, dupa cum asa de bine prevestise F. Brunea-Fox, a muscat!
Sursa: Revista UZP nr. 11