In Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 10-11, a aparut un articol scris de Alexandru GRIGORIEV, intitulat: SI FARA IRIGATII, SI CU BANII LUATI. In acest articol este dezvaluita o anomalie: la Vlad Tepes agricultorii primesc o subventie pe suprafata mai mica cu 30 de euro/ha/an. La suprafata agricola a comunei, de 7.447 ha, suma anuala se ridica la 223.400 euro. Motivul: ca suprafata ar putea fi irigata. Insa doar cu conditia ca agricultorii sa plateasca reparatia sistemului, care nici macar nu le apartine. Iar apa cu care ar stropi ar ajunge sa o cumpere la un pret de 7 ori mai mare decat cel al apei potabile de la robinetele din MADR.
Reproducem articolul citat mai sus, cu mentiunea ca primarul comunei Vlad Tepes, Constantin Mihalache, precizeaza ca in situatia descrisa se afla de fapt 3 comune din judetul Calarasi: Vlad Tepes, Stefan cel Mare si Chirnogi. Este o situatie paradoxala: agricultorii din cele 3 comune nu beneficiaza de irigiatii, in schimb din motive birocratice subventiile pentru agricultura sunt reduse cu 30 euro la fiecare hectar. Speram ca acest articol sa ajunga pe masa Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, dl Petre Daea, Inginer agronom, si acesta sa dea o solutie corecta problemei in discutie.

Unde? In localitatea Vlad Tepes

Ca birocratia este o permanenta sursa de batai de cap, oamenii din Vlad Tepes (judetul Calarasi) stiau demult. Ca ea poate sa le creeze probleme, isi imaginau. Dar ca ar putea sa le reduca subventiile pentru agricultura cu cate 30 de euro pentru fiecare hectar n-ar fi crezut-o niciodata. Asta pana cand s-au convins pe pielea lor.

Irigatii pe hartie

- Conform clasificarilor facute de MADR, comuna noastra nu se afla nici intr-o zona cu constrangeri naturale specifice si nici intr-o zona defavorizata, asa cum sunt toate localitatile din imprejurimi. Dimpotriva, suntem o zona favorizata pentru ca putem iriga. Dar apa lipseste cu desavarsire!.
Asa isi incepe istorisirea primarul comunei Vlad Tepes, Constantin Mihalache. In ceea ce ma priveste, marturisesc ca dupa aceste prime fraze am avut senzatia ca ceva in mintea mea s-a stricat. Asa ca am insistat sa cer detalii asupra acestei situatii paradoxale. Povestea incepe prin anii '70, cand in zona s-au construit sisteme de irigatii. Acestea au fost realizate dupa criteriile de eficienta si cu mijloacele tehnologice ale vremii. Rezultatul a fost ca, pana sa ajunga in comuna, apa din Dunare era ridicata pe trei trepte de inaltime. Pompele consumau curent electric cat o uzina medie. Dar n-avea a face, caci, cum spusese Lenin, comunismul se facea cu puterea sovietelor si electrificare. Asadar, nu conta cat costa curentul. Dar, dupa 1989, a inceput sa conteze. Sistemul a functionat din ce in ce mai rar, pentru ca oamenii nu isi puteau permite sa plateasca costurile implicate. Din cand in cand, guvernele care s-au succedat mai dadeau cate-o subventie pentru irigatii si atunci se mai porneau pompele. Ultima oara cand s-a intamplat minunea a fost in anul 2002. De atunci, prin canalele de la Vlad Tepes n-a mai curs decat apa de ploaie.

Cum reduce apa-fantoma subventiile

Dar iata ca Romania a intrat in UE si a venit vremea ca agricultorii nostri sa primeasca subventii, asemenea colegilor din celelalte state membre. Si de atunci au inceput necazurile. Fermierii din Vlad Tepes s-au pomenit ca primesc subventiile pe suprafata mai mici decat locuitorii comunelor invecinate. Primarul n-a stat cu mainile incrucisate, ci s-a adresat MADR. Intai i s-a spus ca situatiile au fost facute, pana in 2013, si nu se mai poate face nimic. Oamenii au inghitit in sec si au rabdat. Dar lucrurile nu s-au schimbat nici in 2014. Primarul, trimis de oameni, s-a adresat din nou autoritatilor. A scris si ministrului Agriculturii si presedintelui Comisiei de agricultura de la Camera Deputatilor si, abia dupa multa vreme, in martie 2015, a primit un raspuns scris. Din acest raspuns citam: In perioada de programare 2014 - 2020, ca urmare a analizei realizate, s-a constatat ca respectiva localitate a fost 100% afectata de criteriile biofizice pentru delimitarea zonelor care se confrunta cu constrangeri naturale, aceasta indeplinind conditia ca pe cel putin 60% din suprafata agricola a UAT-ului sa se manifeste minimum un criteriu biofizic. Un raspuns imbucurator, s-ar putea spune. Numai ca raspunsul Ministerului nu se opreste aici.

MADR zice ca e, ANIF zice ca nu-i

Din pagina a doua a documentului aflam ca:
- In urma aplicarii metodologiei de ajustare privind irigatiile au fost excluse din aria eligibila 12 UAT-uri, cu o suprafata agricola totala de 146.644 ha. Printre aceste UAT-uri s-a aflat si localitatea Vlad Tepes (judetul Calarasi), situatie datorata faptului (sic) ca cel putin 50% din suprafata agricola de pe raza localitatii este irigata.
Ceva mai incolo, in cuprinsul adresei cu nr. 88737 din 15.03.2015, din care am spicuit mai sus, se precizeaza si procentul exact in care terenurile comunei ar fi fost irigate in perioada 2007 - 2014: 71,20%, adica 4.578 ha. In bani, acest lucru se traduce prin aceea ca pentru terenurile de pe raza comunei subventia pe suprafata este redusa cu 30 de euro, iar cea venita de la UE cu 20 de puncte. Comparatia este fata de terenurile aflate in localitatile invecinate.
Primarul Constantin nu s-a lasat. Daca MADR, prin vocea reprezentantilor sai i-a spus ca se poate, atunci s-a adresat, in 15 iunie 2015, Agentiei Nationale pentru Imbunatatiri Funciare (ANIF), filiala teritoriala Ialomita -Calmatui, Unitatea de administrare Calarasi. Cererea era simpla: sa se puna sistemul de irigatii sub presiune, pentru ca fermierii sa poata combate efectele secetei. Raspunsul a venit dupa doar doua zile. Din acest raspuns, citam:
- Valoarea estimata a lucrarilor de intretinere si reparatii a infrastructurii de irigatii aflata in administrarea Agentiei este de 9.135.044 lei, fara TVA.
Apoi urmeaza un intreg deviz. Deci, sistemul nu poate porni fara ca reparatiile in valoare de cca doua milioane de euro sa fie facute.
- Pentru executarea acestor lucrari, beneficiarii sistemelor de livrare apa pentru irigatii vor asigura sursa de finantare, mai are grija sa precizeze ANIF. Totodata, cu amabilitate, mai informeaza si ca valoarea estimata a tarifului de livrare, pentru 2016, este de 136.016 lei/1.000 m.c.

Primaria se pregateste sa cheme Guvernul la tribunal

Asadar, in recapitulare lucrurile se prezinta astfel: la Vlad Tepes agricultorii primesc o subventie pe suprafata mai mica cu 30 de euro/ha/an. La suprafata agricola a comunei, de 7.447 ha, suma anuala se ridica la 223.400 euro. Motivul: ca suprafata ar putea fi irigata. Insa doar cu conditia ca agricultorii sa plateasca reparatia sistemului, care nici macar nu le apartine. Iar apa cu care ar stropi ar ajunge sa o cumpere la un pret de sapte ori mai mare decat cel al apei potabile de la robinetele din MADR.
- Dupa parerea mea, si nu numai a mea, sistemul acesta nu are niciun viitor. Este evident ca nimeni nu-si poate permite sa plateasca asemenea pret. In plus, costurile prezentate nu reprezinta toate cheltuielile necesare pentru reparatii. Canalele sunt colmatate, unele in proportie de 80%. Malurile sunt slabite de actiunea rozatoarelor si, odata umplute canalele, apare riscul sa se surpe. Nu asta este solutia!, spune, plin de convingere, edilul din Vlad Tepes.
Domnia sa considera ca localnicii sunt discriminati si, ca atare, se pregateste sa dea Guvernul in judecata. Cat despre irigatii, crede ca cel mai simplu s-ar face din puturi. Canalele care taie campurile, fara nicio noima, ar putea fi date in administrarea autoritatilor locale. Ulterior acestea ar putea realiza de-a lungul lor perdele forestiere, in cadrul Masurii 416, pentru combaterea schimbarilor climatice.
Iar MADR se gandeste la Vlad Tepes ca la un personaj istoric si nu ca la o comuna care (inca) traieste!
Alexandru GRIGORIEV
Sursa: Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 10-11