Cornel Nistorescu (Cotidianul): A murit colegul nostru Lucian Gheorghiu. Un luptator pentru democratie si presa libera
Am lucrat o perioada scurta la Cotidianul, pe vremea cand era condus de Ion Cristoiu. Pot spune ca am fost colega cu Lucian Gheorghiu (eu eram la sectia cultura). Cornel Nistorescu a scris un necrolog pe care il redau in cele ce urmeaza.
Duminica dimineata la prima ora, Lucian Gheorghiu a plecat sa-l intalneasca pe Ion Ratiu. A lucrat toata ziua de sambata si a trimis ultimul sau articol (Peste un sfert de milion de candidati pentru 44 de mii de mandate). Era un articol de baza al zilei electorale. Utopia romaneasca a politicii nu putea sa inceapa fara mutarea sa de deschidere. Sambata seara a mai scris un text despre noua regina de la Roland Garros. Dimineata la 7 a anuntat redactorul de serviciu ca nu poate termina un alt articol si trimite la redactie baza de date pentru acesta. Si ne-a parasit. Avea 61 de ani.
Acestea sunt toate detaliile despre ultimele ore de jurnalist ale celui care a fost un simbol, o marca, un steag al ziarului Cotidianul inca de la inceputurile sale. Era de altfel singurul care mai lucra in redactie de la inceputul inceputurilor, de la primele numere. Atunci Ion Ratiu hotarase sa deschida un ziar in stilul lumii libere. A fost intemeietorul sau, mentorul si, in acelasi timp, primul capat de pod al unei democratii care incepea sa lege Romania de lumea larga.
La toate conferintele de presa, Lucian Gheorghiu era o figura distincta. Era similar cu prezenta ziarului Cotidianul. Masiv ca un brad, direct ca un fost sportiv de performanta ajuns la maturitate, putin aplecat, nespus de modest, ganditor si extrem de civilizat, cu aer de bade care sta si cugeta (la origini Lucian era un ardelean get-beget din comitatul Hunedoarei), Lucian Gheorghiu punea intrebari tintite si extrem de clare.
Zambea politicos si, la sfarsit, mai punea punctul pe i, dar intr-un fel aparte, cu un sfert de propozitie, cu o zicere scurta sau cu o interjectie discreta. Va ramane in istoria presei romane prin toate articolele sale din anii 90-96. Seria sa de articole de la Referendumul din 2012 a fost la un pas de o rasturnare spectaculoasa a presedintelui tintuit de voturile multimii. Articolele sale de la aceasta furtuna politca au scos la iveala toate masinatiunile menite a duce la trantirea rezultatului si la mentinerea la Cotroceni a lui Traian Basescu. Tot atunci, si in egala masura, Lucian Gheorghiu a scos in evidenta slabiciunile, chiar lasitatile celor care au initiat debarcarea contestatului presedinte. Pentru asta Lucian Gheorghiu a primit Diploma de onoare a publicatiei sale pe care a slujit-o neintrerupt in toti acesti ani de cautari si scandaluri politice. Era doctor in handbal (jucase la Hunedoara si condusese un club) si in tenis. Analizele sale pe meciurile din marile turnee de tenis si din partidele pentru Cupa Davis erau referinte chiar si pentru unii jucatori. Iubea fotbalul si era captivat de politica.
Lucian Gheorghiu a fost un ziarist de moda anilor 1990-2000. Si intre ultimii din vechea generatie care mai scrie cu credinta, cu gandul la un ideal si la o cale de propasire a neamului. Nu iubea deloc gazetaria de doi bani, de mofturi, fite si barfa. Nu suporta bulevardul cu lumea lui pestrita si nu punea stiloul sau nu deschidea calculatorul decat pentru subiecte importante ale politicii sau sportului romanesc.
Lucian Gheorghiu a fost un jurnalist de constiinta cum din ce in ce mai putini se gasesc in lumea de astazi.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!