Senatorul Octavian Liviu Bumbu a sustinut o declaratie politica intitulata "Potentialul agricol nu e suficient pentru performanta", pe care o puteti citi in continuare.

Ambasadorul Norvegiei la Bucuresti, Oystein Hovdkinn, considera, nu cu mult timp in urma, ca Romania are un potential enorm in agricultura, dar ca situatia actuala din agricultura si industria alimentara din tara noastra este un adevarat paradox. In cadrul unei conferinte de presa, in care a fost anuntata disponibilitatea norvegienilor de a acorda o finantare nerambursabila de 306 milioane de euro pentru Romania, ambasadorul norvegian le-a spus celor prezenti verde-n fata : "Voi, romanii, puteti hrani 80 de milioane de oameni, dar importati doua treimi din alimente. Este cel mai mare paradox, o nebunie!"
Ambasadorul norvegian avea perfecta dreptate. Ocupand locul 5 in Uniunea Europeana din punct de vedere al suprafetei totale arabile, daca ar ajunge la o productivitate la nivelul blocului european, Romania ar putea sa isi dubleze productia agricola, sa tripleze exporturile de produse alimentare si sa hraneasca patru tari de marime similara, se arata intr-un studiu de specialitate.
Agricultura romaneasca opereaza in prezent doar la jumatate din potentialul de productivitate, comparativ cu lideri in domeniu, ca Franta. Insa potentialul este urias. Romania are teren de calitate, un port mare la Constanta, acces la Dunare si un grad de absorbtie al fondurilor comunitare care poate creste in continuare.
Potentialul este intr-adevar urias, dar asta nu ajunge. Ce ne indeparteaza, totusi, de adevarata performanta ?
In primul rand, cred ca dotarea slaba a exploatatiilor agricole cu echipamente de irigatii limiteaza drastic capacitatea fermierilor de a lupta impotriva vremii nefavorabile, iar impactul conditiilor meteo adverse a fost semnificativ de la an la an. 2013 a fost un an agricol foarte bun, in parte pentru ca am avut soare si ploaie atunci cand a fost nevoie de ele, dar si pentru ca incepem sa vedem roadele unor subventii acordate la timp, ale investitiilor facute in modernizarea agriculture in ultimii ani, ale evolutiei modului in care agricultorii romani incep sa-si abordeze meseria.
In al doilea rand, fermierii au nevoie de subventii mai mari tocmai intr-un an mai greu. Agricultorii au nevoie de stabilitate, au nevoie de mai multa sustinere, au nevoie sa stie pe ce se bazeaza atunci cand isi fac planurile pentru urmatorul ciclu de productie.
Incertitudinea constanta nu face decat sa duca la o reducere a investitiilor in agricultura, in ciuda potentialului pietei de a absorbi productia.
Daca recunoastem potentialul agricol al Romaniei, ar trebui atunci sa-i recunoastem agriculturii si rolul de sector economic strategic si sa-l tratam ca atare atunci cand se stabileste bugetul, cand se fac planuri de investitii, cand se stabilesc politicile fiscale.
Pentru a avea agricultura performanta e nevoie de scoli care sa pregateasca specialisti, de institute de cercetare care sa ofere solutii pentru practica agricola, de servicii de consiliere si consultanta pentru agricultori.
Important este sa intelegem faptul ca nu mai e timp de pierdut, ca trebuie sprijinita mai mult ca pana acum agricultura si industria alimentara, pentru ca de nivelul de dezvoltare a celor doua sectoare depinde insasi siguranta alimentara a populatiei, dar si aducerea de venituri mai mari in tara din exportul produselor procesate si implicit echilibrarea balantei comerciale a Romaniei.