Constiinta unui Liberal de Stanga : Rosia Montana: ce-i de facut?

Acum, ca s-a dus dracului si proiectul Rosia Montana, si nu oricum, cu haulituri, un om zdravan la cap ar avea un singur lucru de facut: sa analizeze unde s-a gresit, pentru a lua decizii in cunostinta de cauza. Pentru ca fara o analiza temeinica vom continua sa ratam proiect dupa proiect, investitie dupa investitie, doar pentru ca nu avem inteligenta de a gandi inainte de a actiona.

A explica intrega epopee Rosia Montana prin "coruptia politicienilor" ar fi semn de profunda imbecilitate. Sigur, un astfel de proiect nu avea cum sa nu genereze si acte de coruptie. Dar, la dracu! Avem SRI, SIE, DNA, ANI, Piticot, si nici macar una dintre aceste institutii sa produca o SINGURA dovada de fapte de coruptie, si sa trimita in fata judecatorilor un SINGUR faptuitor. Si atunci de ce as crede ca este vorba doar de o afacere de coruptie?

Cea mai proasta abordare, atunci cand este vorba de a te opune unui proiect, este demonizarea lui. Demonizarea anuleaza ORICE efort de a avea o dezbatere rationala, pro si contra, cu argumente pertinente, cu ascultarea ambelor parti. Maniheismul este fie semn de prostie, fie de ticalosie! In cazul Rosia Montana am avut parte din plin si de prostie, si de ticalosie.

Inainte de a ajunge in fata politicienilor, astfel de subiecte trebuie sa ajunga in fata specialistilor. Iar amestecul asa-zisei "societati civile" face doar rau. "Societatea civila" devine, pe zi ce trece, un pericol pentru democratie si pentru buna guvernare. Ajungem la dictatura minoritatii. Asa s-a intamplat si in cazul Rosia Montana. Iar cand eu cer statului sa fie perfect transparent, iar "societatea civila" este perfect opaca, nu stiu pe cine reprezinta, cine plateste si ce interese are, suntem intr-un grav impas. Nu cred in bunele sentimente ale "strazii". Pentru ca niciodata nu stii cine este "strada." Daca mai credem in puritatea vocilor strazii, dupa dezastrele din Libia, Tunisia, Siria, Egipt, inseamna ca suntem tampiti si meritam eutanasierea...

Nu tin partea nimanui. Sunt, pe cat pot eu fi, observator neutru, si cat de cat obiectiv. Nu-mi place sa fiu manipulat. Nu agentiile de PR trebuie sa determine vointa oamenilor, indiferent de subiect si de decizie. dezastrul numit Kosovo este un produs pe care scrie PR. Si Rosia Montana este un esec produs de manipularea unor firme de PR, care au fost mai bune in cazul adversarilor proiectului. Dar ce facem: luam de bune minciunile sau jumatatile de adevar care s-au vehiculat in acesti ani? Pe asa ceva se pot intemeia decizii ale Guvernului si ale Parlamentului, decizii cu impact asupra a sute de mii sau milioane de oameni? Ei bine, da! Si nu doar in acest caz.

Ce facem dupa dementa asta? Primul lucru ar fi infiintarea unei comisii neutre de analiza, in care sa fie speciasiti care NU s-au pronuntat in legatura cu subiectul, si care sa nu cuprinda nici adversari, nici sustinatori ai proiectului. Ei trebuie sa raspunda, punct cu punct, tuturor afirmatiilor facute in legatura cu subiectul, sa spuna ce este adevar, si ce este fabulatie. Sa analizeze, pas cu pas, traseul administrativ si legislativ al proiectului, sa ne spuna ce a fost legal, ce a fost ilegal, ce a fost fortare de lege. Mai mult, Comisia trebuie sa faca propuneri de schimbare a cadrului legislativ, acolo unde este cazul.

Intr-un singur an avem trei mari rateuri in materie de astfel de proiecte: Cuprumin, Oltchim, Rosia Montana. Probabil nici CFR Marfa nu va fi un succes. Investitiile straine scad permanent, cele autohtone sunt la pamant, somajul creste, emigratia din motive economice se relanseaza, consumul scade, puterea de cumparare, la fel, deficitele sistemelor de protectie sociala cresc. Avem nevoie de bani pentru investitii publice si pentru protectie sociala. De unde ii luam, daca nu merge economia? Anul acesta numai serviciul datoriei publice externe este de 1,5 miliarde de euro. Ne putem permite luxul de a refuza astfel de proiecte, pentru ca, brusc, ne-am trezit o natiune de ecologisti, cu unul din doi membri cacandu-se in balarii? Foarte bine, daca asta vrem. Dar atunci discutia despre scoli, spitale, autostrazi, salarii, pensii, nu-si are rostul. Am ales, se pare. Si trebuie sa ne asumam consecintele deciziilor noastre...