Magda Marincovici (Jurnalul National) : Poftiti in vagoane! Marius Tuca ne aduna la sedinta de sumar

Multi au auzit aceasta invitatie in cele doua decenii de Jurnalul National. Si cu sutele, la un moment dat, s-au inghesuit cu sau fara talent. Au calatorit cu sau fara bilet. Spre o vama. Unii si-au dat seama ca le lipseste ceva si dupa cateva poticniri in halte obscure, si stres de mers cu nasul, au coborat. Altii aveau de la mama lor biletul cel mare, pretios, impovarat de talent din acela rar, nedobandit la scoli inalte. Si au mers mai departe. Cum spuneam, catre un tinut special, ca o Vama Veche. La inceput romantica, salbatica, plina de tinerete, de vise, de entuziasm. Eram acei nebuni frumosi ai presei romanesti, bucurosi la miez de noapte pentru ca am facut reportaje cu risipa de comparatii si metafore inspirate, anchete meseriase, schimb de vorbe iscoditoare si inteligente, in interviuri adevarate. Eram mandri de a scrie la ziarul numarul unu. La ziarul vertical. Am poftit si eu in unul dintre aceste vagoane, unul de lux, departamentul de sanatate. Am scris despre boli si leacuri, pacienti aflati pe muchia de cutit a vietii, medicamente si medici care nu se considera zei chiar daca salveaza vieti, despre spitale, farmacii, congrese. Despre criza si haosul fara sfarsit din sistemul sanitar. Am scris despre tumori gigantice extirpate cu succes si despre reconstructii artistice de organe. Despre virusuri si bacterii rezistente la tratamente. Despre cancer am scris fara numar. Pentru ca e o boala diavoleasca ce mi-a imputinat familia si care i-a lovit pe cativa dintre colegii nostri.
Au trecut asa decenii. De munca disperata de luni pana luni. Acasa si la redactie.
Cu totii eram orbiti de succes si nu ne-am dat seama ca lumea se suceste. Ca Vama Veche se maturizeaza si isi pierde treptat inocenta. Intocmai ca Jurnalul National. Ca tinerii vin pe lume cu netul si habar n-au de placerea de a rasfoi ziarul sau cartea. Ca si parintii lor s-au lenevit tot holbandu-se la televizor, la telenovele sau la unii care le citesc scarbiti cateva ziare incapatanate sa nu dea faliment.
Dar Jurnalul National exista. Si pe print, si online. Dar mai presus de toate exista spiritul Jurnalului National. Mi-e dor de zilele acelea bune, de acel "Poftiti in vagoane". Pentru ca inca exista drag de scris, drag de brandul Jurnalul National.

Magda Marincovici,
editor Sanatate